Spre sfârșitul lunii iunie am reușit să ajungem la Dnul Dr Limoncu (considerat de părinți ca cel mai bun nefrolog), la care nu mai ajunsesem de când ne recomandase vara trecută refacerea tractului urinar. Dacă atunci ne dăduse vestea bună că hidronefroza scăzuse la gradele 1 și 2, acum ne-a dat vestea extrem de proastă că hidronefroza e de grad maxim la ambii rinichi, adică fix ca după naștere, ceea ce înseamnă că toate intervențiile chirurgicale au fost în zadar😭… A zis că neapărat trebuie să-l vadă un chirurg, să-i introducă niște sonde Cook în rinichi pentru a drena urina care stagnează acolo căci altfel riscă să piardă rinichii în curând și dializă nu-i va face nimeni. I-a repetat și a doua zi ecografia sperând s-arate mai bine după ce noaptea urina se scurge continuu în pungă și, teoretic, nu mai stagnează pe undeva, însă nu a observat nicio ameliorare și ne-a recomandat o Dna De de la G. Alexandrescu pentru a-i cere și dumneaei părerea.
Din păcate, Dna Dr era în concediu și abia peste o săptămână m-am întâlnit doar eu cu dumneaei pentru a-i arăta o parte dintre documentele medicale și a primi recomandările dumneaei. Prima reacție după citirea documentelor a fost de-a ne trimite la MS Curie, fiind deja pacientul lor. Explicându-i puțin istoricul, a decis să-i facă o scintigrafie și-o cistografie după care să ia o decizie avizată. Am găsit liber la scintigrafie chiar a doua zi la clinica recomandată, astfel că următoarea zi, vineri, 02.07, l-a programat Dna Dr la spital pentru cistografie.
Urmare a cistografiei ce-a arătat hidronefroză de grad maxim la ambii rinichi, ni s-a propus, ca singură soluție temporară pentru salvarea lor, introducerea unor sonde din rinichi în uretere ce se putea face în timpul unei cistoscopii, fără o operație în sine. Cum această intervenție trebuia făcută cât mai curând, fiind vineri, ni s-a sugerat să rămânem în spital pentru efectuarea ei luni și pentru a nu repeta testele PCR ce le aveam strict pentru internarea de-o zi de vineri.
Având în vedere cele de mai sus, am decis să rămânem internați ca să finalizăm luni și să plecam repede acasă. Doar că luni nu s-a putut efectua cistoscopia, căci Dna Dr (al 4-lea chirurg testat de Vasi) nu a reușit să introducă sonda în ureter, negăsind orificiul în vezică care părea aproape închis și pentru a-l deschide era nevoie de o incizie, iar Vasi nu fusese pregătit pentru aceasta, ci doar pentru a i se introduce acele sonde. Astfel că a fost anesteziat total degeaba, urmând să fie iar pentru incizia cu pricina. A doua zi Dna Dr avea program de policlinică, astfel că cel mai apropiat moment ar fi fost miercuri, dar tot nu era sigur, căci programările aveau prioritate chiar dacă Vasi era totuși o urgență…
Ziua de marți în care nu i s-a făcut nimic mi-a dat prilej să discut cu profesorul din Köln, să-i trimit ecografiile, scintigrafia, analizele și să-i cer sfatul pentru că aveam așa o reținere în a-i face această nouă operație, mă tot gândeam dacă îi va fi de un real folos sau doar va fi încă una adăugată la celelalte și rezultatul va fi tot nul. Faptul că luni nu s-a putut face cistoscopia respectivă cu montarea sondelor mă ducea cu gândul că, de fapt, n-ar trebui făcută, să-l las așa în voia Domnului căci doar în grija Lui a fost mereu.
Profesorul urolog neamț a confirmat că și dumnealui ar fi montat sonde pentru evacuarea urinei de urgență și, dacă avem încredere în noul chirurg, să-i urmăm sfatul, n-avea sens să mergem în Germania pentru același lucru. Astfel că am încercat să accept că este ceea ce trebuie pentru Vasi.
Marți seara mi s-a spus să-l țin nemâncat de la 2 noaptea că se încearcă luarea lui la sală miercuri. Am respectat cele zise și-am așteptat cuminți până la 16.45 când a sosit Dna Dr să ne spună că, din păcate, abia atunci s-a eliberat și nu mai are disponibil niciun anestezist (traducerea corectă este că niciunul, dintre cei ce sunt de gardă, nu se bagă; să-și asume cel ce l-a anesteziat inițial/luni) și că-i pare rău, dar se amână pe mâine intervenția.
Într-adevăr, joi dimineața, Vasi a fost operat. A durat aproape 4 ore intervenția și sperăm să aibă efectul scontat. Vom vedea ulterior, când venim la control, în ce măsură cele 2 sonde reușesc să-i salveze rinichii și să nu-i ofere alte complicații.
După operație a stat aproape o zi la reanimare, chiar dacă s-a trezit încă din sală și-a aplaudat echipa, el încurajându-i pe medici să stea liniștiti că este bine și vesel, ca de obicei😊.
Evident că șederea noastră s-a mai prelungit în spital pentru ca Dna Dr să se asigure că Vasi este cu adevărat bine după această intervenție. Practic i-a montat o sondă ureterală în rinichi care iese prin penis și urina se colectează într-o pungă atașată permanent la această sondă. Din cauză că stoma Mitrofanoff din ombilic nu mai este utilizată, de teamă să nu se închidă, i-au montat o sondă Foley în vezică, atașată și ea permanent la o altă pungă pe toată perioadă cât stă în rinichi sonda ureterală (minim 6 luni).
Ne-am externat abia pe 13.07, noi care venisem doar pentru efectuarea unei cistoscopii pe data de 02.07. Nu mai contează nr de zile căci oricum este imens având în vedere toate internările din acest an. Sperăm totuși ca, măcar de data aceasta, să-i fie spre folos lui Vasi și spre cât mai puține internări. Doamne-ajută!
Din păcate, Dna Dr era în concediu și abia peste o săptămână m-am întâlnit doar eu cu dumneaei pentru a-i arăta o parte dintre documentele medicale și a primi recomandările dumneaei. Prima reacție după citirea documentelor a fost de-a ne trimite la MS Curie, fiind deja pacientul lor. Explicându-i puțin istoricul, a decis să-i facă o scintigrafie și-o cistografie după care să ia o decizie avizată. Am găsit liber la scintigrafie chiar a doua zi la clinica recomandată, astfel că următoarea zi, vineri, 02.07, l-a programat Dna Dr la spital pentru cistografie.
Urmare a cistografiei ce-a arătat hidronefroză de grad maxim la ambii rinichi, ni s-a propus, ca singură soluție temporară pentru salvarea lor, introducerea unor sonde din rinichi în uretere ce se putea face în timpul unei cistoscopii, fără o operație în sine. Cum această intervenție trebuia făcută cât mai curând, fiind vineri, ni s-a sugerat să rămânem în spital pentru efectuarea ei luni și pentru a nu repeta testele PCR ce le aveam strict pentru internarea de-o zi de vineri.
Având în vedere cele de mai sus, am decis să rămânem internați ca să finalizăm luni și să plecam repede acasă. Doar că luni nu s-a putut efectua cistoscopia, căci Dna Dr (al 4-lea chirurg testat de Vasi) nu a reușit să introducă sonda în ureter, negăsind orificiul în vezică care părea aproape închis și pentru a-l deschide era nevoie de o incizie, iar Vasi nu fusese pregătit pentru aceasta, ci doar pentru a i se introduce acele sonde. Astfel că a fost anesteziat total degeaba, urmând să fie iar pentru incizia cu pricina. A doua zi Dna Dr avea program de policlinică, astfel că cel mai apropiat moment ar fi fost miercuri, dar tot nu era sigur, căci programările aveau prioritate chiar dacă Vasi era totuși o urgență…
Ziua de marți în care nu i s-a făcut nimic mi-a dat prilej să discut cu profesorul din Köln, să-i trimit ecografiile, scintigrafia, analizele și să-i cer sfatul pentru că aveam așa o reținere în a-i face această nouă operație, mă tot gândeam dacă îi va fi de un real folos sau doar va fi încă una adăugată la celelalte și rezultatul va fi tot nul. Faptul că luni nu s-a putut face cistoscopia respectivă cu montarea sondelor mă ducea cu gândul că, de fapt, n-ar trebui făcută, să-l las așa în voia Domnului căci doar în grija Lui a fost mereu.
Profesorul urolog neamț a confirmat că și dumnealui ar fi montat sonde pentru evacuarea urinei de urgență și, dacă avem încredere în noul chirurg, să-i urmăm sfatul, n-avea sens să mergem în Germania pentru același lucru. Astfel că am încercat să accept că este ceea ce trebuie pentru Vasi.
Marți seara mi s-a spus să-l țin nemâncat de la 2 noaptea că se încearcă luarea lui la sală miercuri. Am respectat cele zise și-am așteptat cuminți până la 16.45 când a sosit Dna Dr să ne spună că, din păcate, abia atunci s-a eliberat și nu mai are disponibil niciun anestezist (traducerea corectă este că niciunul, dintre cei ce sunt de gardă, nu se bagă; să-și asume cel ce l-a anesteziat inițial/luni) și că-i pare rău, dar se amână pe mâine intervenția.
Într-adevăr, joi dimineața, Vasi a fost operat. A durat aproape 4 ore intervenția și sperăm să aibă efectul scontat. Vom vedea ulterior, când venim la control, în ce măsură cele 2 sonde reușesc să-i salveze rinichii și să nu-i ofere alte complicații.
După operație a stat aproape o zi la reanimare, chiar dacă s-a trezit încă din sală și-a aplaudat echipa, el încurajându-i pe medici să stea liniștiti că este bine și vesel, ca de obicei😊.
Evident că șederea noastră s-a mai prelungit în spital pentru ca Dna Dr să se asigure că Vasi este cu adevărat bine după această intervenție. Practic i-a montat o sondă ureterală în rinichi care iese prin penis și urina se colectează într-o pungă atașată permanent la această sondă. Din cauză că stoma Mitrofanoff din ombilic nu mai este utilizată, de teamă să nu se închidă, i-au montat o sondă Foley în vezică, atașată și ea permanent la o altă pungă pe toată perioadă cât stă în rinichi sonda ureterală (minim 6 luni).
Ne-am externat abia pe 13.07, noi care venisem doar pentru efectuarea unei cistoscopii pe data de 02.07. Nu mai contează nr de zile căci oricum este imens având în vedere toate internările din acest an. Sperăm totuși ca, măcar de data aceasta, să-i fie spre folos lui Vasi și spre cât mai puține internări. Doamne-ajută!