Începutul lunii aprilie ne-a oferit 3 săptamâni de stat acasă, maximul din acest an, chiar dacă episoadele de febră nu l-au ocolit nici după ultima externare, însă le-a înfruntat cu curaj, trecând și reapărând când aveau chef. Totuși, pe 26.04, luni noaptea, am ajuns iar la spital din cauza unor episoade de vomă, plâns total neobișnuit pentru Vasi ca urmare a unor dureri abdominale puternice🥲, semn că ceva grav urma să se întâmple. Am încercat să evit spitalul mergând la miezul nopții la o farmacie non-stop pentru a lua Debridat, în speranța că-l poate calma, pe lângă ceaiurile de burtică și mușețel date. Din păcate, nu le-a acceptat, tot vomita și durerea nu se diminua. Mi-era teamă de deshidratare, astfel c-am chemat ambulanța care ne-a dus la G.Alexandrescu, că era mai aproape, deși le-am spus că suntem pacienți de MS Curie. Ajunși la Grigore, am fost preluați rapid, dar cu mențiunea că trebuia să mergem la MS Curie. Totuși, ne-au acceptat dacă tot am ajuns la ei și au început să-l investigheze prin a-i face ecografie, radiografie finalizând într-o oră și spunându-ne apoi că ne vor transfera la MS Curie😔(vorbiseră între timp cu Dna Dr de la care ne externasem ultima dată și pentru ca dumneaei era chiar de gardă, a acceptat transferul).
Astfel că, undeva în jur de ora 5-6, am ajuns iar la camera de gardă a spitalului “favorit” fără voia noastră. Formalitățile de internare s-au reluat evident, Vasi a repetat radiografia și ecografia, testul PCR, stând până a doua zi pe secția tampon, în așteptarea rezultatului testelor. Am fost mutați apoi pe secția Dnului Dr Stanciu, slavă Domnului că, în sfârșit, am putut ajunge la dumnealui, care este, de altfel, pediatrul lui Vasi și un super om.
După câteva investigații, a bănuit că este vorba de o ocluzie intestinală și a apelat imediat la Dnul Prof Ionescu pentru consult. Deși era joi și ieșise din gardă, chiar era la un consult în afara spitalului, din cauza gravității situației prezentate de Dnul Dr Stanciu, Dnul Profesor a venit să-l consulte pe Vasi și l-a și operat în ziua respectivă, care n-a fost alta decât Joia Mare, înainte de Paște. Părea a fi o ansă, vizibilă pe abdomen, care a provocat o subocluzie intestinală😔. Operația s-a derulat cu succes, fiind făcută în ultimul moment, adică orice întârziere presupunea o intervenție mai complexă, cu tăiere din intestin, acum nu fost cazul decât de o curățare foarte atentă și-n profunzime, Dnul Profesor menționând că niciodată nu a mai întâlnit o ansă atât de mare. Era cam sceptic în privința rezistenței lui Vasi la operație, cât si la recuperarea de după, motiv pentru care am rămas următoarele 5-6 zile la terapie intensivă, unde făcusem și revelionul în 2018 (acum sosise rândul Paștelui să-l petrecem cu echipa de aici, care nu ne uitase nici după 3 ani…).
Recuperarea după operație a fost normală, cu scaun rapid și etape firești oricărei intervenții, însă Dnul Profesor a vrut să-l țină mai mult sub observație și am ajuns să petrecem și zilele noastre de naștere tot la MS Curie (Irinuca pe 05.05, eu pe 06.05, iar Vasi pe 08.05).
Pe 10.05, în sfârșit, ne-am externat și iar speram să nu mai ajungem curând înapoi, dar am revenit pe 03.06 strict pentru schimbarea gastrostomei care trebuia înlocuită după aproape 3 ani. Acea internare a fost cea mai scurtă, neapărând complicații și ieșind pe 05.06 cu speranța să ajungem și noi la mare în vara ce tocmai începuse😊.
Astfel că, undeva în jur de ora 5-6, am ajuns iar la camera de gardă a spitalului “favorit” fără voia noastră. Formalitățile de internare s-au reluat evident, Vasi a repetat radiografia și ecografia, testul PCR, stând până a doua zi pe secția tampon, în așteptarea rezultatului testelor. Am fost mutați apoi pe secția Dnului Dr Stanciu, slavă Domnului că, în sfârșit, am putut ajunge la dumnealui, care este, de altfel, pediatrul lui Vasi și un super om.
După câteva investigații, a bănuit că este vorba de o ocluzie intestinală și a apelat imediat la Dnul Prof Ionescu pentru consult. Deși era joi și ieșise din gardă, chiar era la un consult în afara spitalului, din cauza gravității situației prezentate de Dnul Dr Stanciu, Dnul Profesor a venit să-l consulte pe Vasi și l-a și operat în ziua respectivă, care n-a fost alta decât Joia Mare, înainte de Paște. Părea a fi o ansă, vizibilă pe abdomen, care a provocat o subocluzie intestinală😔. Operația s-a derulat cu succes, fiind făcută în ultimul moment, adică orice întârziere presupunea o intervenție mai complexă, cu tăiere din intestin, acum nu fost cazul decât de o curățare foarte atentă și-n profunzime, Dnul Profesor menționând că niciodată nu a mai întâlnit o ansă atât de mare. Era cam sceptic în privința rezistenței lui Vasi la operație, cât si la recuperarea de după, motiv pentru care am rămas următoarele 5-6 zile la terapie intensivă, unde făcusem și revelionul în 2018 (acum sosise rândul Paștelui să-l petrecem cu echipa de aici, care nu ne uitase nici după 3 ani…).
Recuperarea după operație a fost normală, cu scaun rapid și etape firești oricărei intervenții, însă Dnul Profesor a vrut să-l țină mai mult sub observație și am ajuns să petrecem și zilele noastre de naștere tot la MS Curie (Irinuca pe 05.05, eu pe 06.05, iar Vasi pe 08.05).
Pe 10.05, în sfârșit, ne-am externat și iar speram să nu mai ajungem curând înapoi, dar am revenit pe 03.06 strict pentru schimbarea gastrostomei care trebuia înlocuită după aproape 3 ani. Acea internare a fost cea mai scurtă, neapărând complicații și ieșind pe 05.06 cu speranța să ajungem și noi la mare în vara ce tocmai începuse😊.