Au fost mai multe evenimente derulate pe parcursul unei luni, așa că le scriu cronologic mai jos😊:
27.07 – în timp ce-i schimbam pansamentul, am constatat că firul ce prindea sonda ureterală de penis se desfăcuse și sonda chiar se deplasa în voie, astfel că, de teamă să nu iasă, am imobilizat-o rapid și-am sunat-o pe Dna Dr care mi-a zis că, dacă vrem, să venim la spital. Nu vroiam (mai ales c-am fi vrut să plecăm la munte cu Irina), însă mi se părea absolut necesar să merg. Era deja ora 17, astfel că o altă Dna Dr l-a văzut și i-a cusut pe viu firul cu pricina, asta neîmpiedicându-l pe Vasi s-o aplaude imediat după și să-i mulțumească printr-un zâmbet.
28.07- în timpul nopții a venit sânge pe sonda pe care venea, de obicei, urina și sonda ureterală ieșise din bandaj (păstrasem pansamentul pus de Dna Dr după ce l-a cusut), deci cedase cusătura din seara precedentă. Am pornit rapid spre spital, bănuiam o internare căci sonda era destul de mult ieșită, astfel că ieșirea la munte chiar n-o mai speram…Surprinzător, s-a decis doar scoaterea sondei (după ce s-a constatat că nu mai e funcțională) și întoarcerea acasă, utilizând pentru eliminarea urinei doar stoma din ombilic (cea făcută de nemți).
30.07 – la 5.30 Vasi începe să vomite, culminând cu febră, care ne mențin totuși acasă după discuția cu Dna Dr. Slavă Domnului, a doua zi și-a revenit.
02.08 – al doilea control săptămânal după ultima externare, un ritual deloc plăcut din cauza așteptării a ore-n șir, deși ești chemat la 7.30. Am avut noroc cu Vasi c-a și dormit în acest timp, însă în sala de așteptare erau și copii foarte supărați, dar cui îi pasă? Toate se desfășoară lent și foarte lent. Abia la 10 i-a luat analize de sânge cu multă tortură (în poză, dacă măriți, vedeți urmele: vase multe zdrobite, din cauza strângerii puternice de mână în speranța că sângele se lasă scurs în eprubetă), abia la 11.30 a avut loc ecografia și undeva după ora 14 trebuia să vină și Dna Dr pentru interpretarea ecografiei și planificarea următorului control. Urmele de pe brațele și palmele lui mi-au provocat așa o durere, încât aș fi plecat pentru totdeauna departe de orice spital, cu orice risc.
Pentru că la 14 trebuia să fiu la noul loc de muncă, fiind prima zi, am anunțat-o pe Dna Dr că nu mai pot sta și mi-a zis să revin doar eu a doua zi, la 7.30.
03.08 – urmare a ecografiei din ziua anterioară s-a decis ca următorul control să fie peste o săptămână. Cu acordul Dnei Dr, următoarea ecografie am făcut-o la privat pentru a evita iar mersul la spital și așteptarea fără sfârșit.
10.08 – ecografia la privat
11.08 – am mers doar eu cu rezultatul ecografiei la spital și am primit vestea bună că repetăm ecografia peste o lună având o evoluție ușor favorabilă. Dacă nu se îmbunătățește, se va lua în calcul introducerea unei sonde interne și în rinichiul drept, momentan are doar în stângul (o sondă Cook de care nu știam și am aflat în timpul unei ecografii). Dar să fim optimiști și să sperăm doar la mai bine! 🙏🏻
27.07 – în timp ce-i schimbam pansamentul, am constatat că firul ce prindea sonda ureterală de penis se desfăcuse și sonda chiar se deplasa în voie, astfel că, de teamă să nu iasă, am imobilizat-o rapid și-am sunat-o pe Dna Dr care mi-a zis că, dacă vrem, să venim la spital. Nu vroiam (mai ales c-am fi vrut să plecăm la munte cu Irina), însă mi se părea absolut necesar să merg. Era deja ora 17, astfel că o altă Dna Dr l-a văzut și i-a cusut pe viu firul cu pricina, asta neîmpiedicându-l pe Vasi s-o aplaude imediat după și să-i mulțumească printr-un zâmbet.
28.07- în timpul nopții a venit sânge pe sonda pe care venea, de obicei, urina și sonda ureterală ieșise din bandaj (păstrasem pansamentul pus de Dna Dr după ce l-a cusut), deci cedase cusătura din seara precedentă. Am pornit rapid spre spital, bănuiam o internare căci sonda era destul de mult ieșită, astfel că ieșirea la munte chiar n-o mai speram…Surprinzător, s-a decis doar scoaterea sondei (după ce s-a constatat că nu mai e funcțională) și întoarcerea acasă, utilizând pentru eliminarea urinei doar stoma din ombilic (cea făcută de nemți).
30.07 – la 5.30 Vasi începe să vomite, culminând cu febră, care ne mențin totuși acasă după discuția cu Dna Dr. Slavă Domnului, a doua zi și-a revenit.
02.08 – al doilea control săptămânal după ultima externare, un ritual deloc plăcut din cauza așteptării a ore-n șir, deși ești chemat la 7.30. Am avut noroc cu Vasi c-a și dormit în acest timp, însă în sala de așteptare erau și copii foarte supărați, dar cui îi pasă? Toate se desfășoară lent și foarte lent. Abia la 10 i-a luat analize de sânge cu multă tortură (în poză, dacă măriți, vedeți urmele: vase multe zdrobite, din cauza strângerii puternice de mână în speranța că sângele se lasă scurs în eprubetă), abia la 11.30 a avut loc ecografia și undeva după ora 14 trebuia să vină și Dna Dr pentru interpretarea ecografiei și planificarea următorului control. Urmele de pe brațele și palmele lui mi-au provocat așa o durere, încât aș fi plecat pentru totdeauna departe de orice spital, cu orice risc.
Pentru că la 14 trebuia să fiu la noul loc de muncă, fiind prima zi, am anunțat-o pe Dna Dr că nu mai pot sta și mi-a zis să revin doar eu a doua zi, la 7.30.
03.08 – urmare a ecografiei din ziua anterioară s-a decis ca următorul control să fie peste o săptămână. Cu acordul Dnei Dr, următoarea ecografie am făcut-o la privat pentru a evita iar mersul la spital și așteptarea fără sfârșit.
10.08 – ecografia la privat
11.08 – am mers doar eu cu rezultatul ecografiei la spital și am primit vestea bună că repetăm ecografia peste o lună având o evoluție ușor favorabilă. Dacă nu se îmbunătățește, se va lua în calcul introducerea unei sonde interne și în rinichiul drept, momentan are doar în stângul (o sondă Cook de care nu știam și am aflat în timpul unei ecografii). Dar să fim optimiști și să sperăm doar la mai bine! 🙏🏻