A șasea zi după operație Vasi a început-o zâmbind și aplaudând, dar nu pe asistentă, cum ne obișnuise toată săptămâna, ci pe tati, care a venit în vizită foarte devreme pentru a putea merge în camera lui să ascult slujba pe Trinitas TV, neavând altă alternativă aici.
Noaptea anterioară a fost mai odihnitoare pentru amândoi, chiar dacă Vasi a mai avut momente de trezire. A fost o noapte în care a nins mult, chiar viscol la un moment dat (se auzea puternic), dar acum, când vă scriu aceste rânduri, e soare și frumos, tocmai bine de plimbat.😊
Este prima zi în care nu i-a luat sânge, ceea ce-i curios că trebuia monitorizată hemoglobina, chiar dacă este duminică. Voi întreba asistenta cu prima ocazie.
La ora 13 i-am dat 30 ml ceai fenicul și-a fost mulțumit că, în sfârșit, primește ceva. Are dreptul astăzi la 6 mese de ceai😊 de câte 30 ml fiecare.
După ce-a băut ceaiul, a adormit, în ciuda luminii naturale puternice ce intră pe geam și care, de obicei, îl deranjează. Cred că l-a ajuns oboseala zilelor/nopților trecute și adoarme acum în orice condiții😊.
N-a fost chiar așa, doar o oră a dormit și s-a trezit fără chef de vorbit sau jucat cu mine, ba chiar se supăra de-l băgam în seamă😔. Probabil n-a dormit suficient sau iar nu mai mă place😔.
La ora 15 a venit o Dna îmbrăcată în albastru, am mai văzut-o alte dăți, posibil să fie o Dna Dr, nu are ecuson😊: l-a palpat pe abdomen și-a zis c-arată perfect, ca și urina din punguțele agățate de sonde. Am întrebat-o de sânge, spunându-i că e prima zi când nu i-a luat din deget dimineață și că ar trebui monitorizată hemoglobina. A zis că-i va lua atunci și că dimineață nu i-a luat doamna pentru că dormea. Ce glumă bună!😅 I-am spus că până azi n-au ținut cont de asta în nicio dimineață și că dacă nu e nevoie, să nu-i ia, dar a zis că vrea să-i ia.😊 Sper să nu fie sub 8 hemoglobina să mă simt vinovată de asta, că sigur nu i-ar fi luat sânge de nu-i ziceam…
Pe la ora 16 a venit și Dna asistentă din tura de după-amiază, chiar când mă gândeam cine oare urma de serviciu, să merg să mai cer ceai că ziceau că trebuie să primească 180 ml și a primit doar 30 până atunci😔.
Pentru că este o super asistentă (își face meseria cu meticulozitate și blândețe), a venit cu ceai, antibioticul ce se dă pe gură, a adus perfuzii noi și i-a făcut cele necesare lui Vasi. A observat că are un balon și l-a luat să se joace cu Vasi, care a răspuns provocării, deși mai devreme nu vrusese să ne jucăm împreună. Mi-a mai zis că în ziua următoare îi scoate cateterul din abdomen, așa cum bănuiam și eu că s-ar întâmpla, dacă nu a fost vineri cum spuseseră inițial.
Vasi avea momente când primea cu plăcere lingurițele de ceai, altădată nu mai vroia, se supăra deodată, gândindu-mă că poate i-a sosit pofta de somn (așa mai face la oboseală, înainte să adoarmă), dar nu era așa🙃.
Pentru ca iar n-a dormit deloc după-amiaza, asistenta din tura de noapte (aceeași din ultimele 2 nopți, căci aici lucrează chiar și 4 nopți consecutive aceeași persoană, în timp ce în România am observat un maxim de 2 nopți) a venit încă de la 21 să-i facă cele necesare, în speranța că se va culca devreme.
După ce-a avut 2 reprize de râs copios amuzându-se de ceea ce-i spuneam că nu mai găseam o compresă și eu tot repetam cuvintele respective pentru a-i provoca râsul (mi-era dor să-l aud iar râzând din tot sufletul lui minunat), în jur de 22 a adormit. Peste o oră m-am așezat și eu la somn, chiar sperând într-o noapte mai bună. Dar, parcă m-a pândit, căci fix după ce m-am așezat, a început să se miște și am stat să-l urmăresc din pat să nu atenteze la body sau cearceaful pilotei să le bage-n gură, sperând să readoarmă în curând. Uimitor și pentru mine, astfel au trecut 45 min când am decis să mă ridic (văzând, în ceasul din perete, câte minute trecuseră) și să merg lângă pătuțul lui să-l rog să doarmă că e noapte și amândoi avem nevoie de odihnă…Nu cred că i-a păsat de ruga mea căci noaptea a fost cu momente scurte de somn și multe, lungi, de nesomn. La un moment dat asistenta mi-a adus 30 ml ceai ca să-i dau când va fi treaz, însă, sincer, chiar dacă se trezea, eu tot speram să readoarmă și nu vroiam să-i dau pe gură ceaiul ca să nu-l trezesc mai mult decât era😊. La ora 4 a fost necesar să-l aspir, asistenta a profitat de moment să-i curețe iar cateterul, deși o mai făcuse o dată, în urmă cu vreo 2 ore și i-am dat și ceaiul pe gastrostomă. Cu acea cantitate, primise în total 180 ml de când începuse să consume ceai, nu doar perfuzii.
În jur de 7 cred c-a adormit mai profund, însă, din păcate, la 8 l-a trezit doamna cu recoltatul sângelui😢. După plecarea dânsei, asistenta din tura de dimineața a venit să ne spună că este vremea să ne trezim, deși îi spusesem la 7 că nu prea dormisem, dar ce conta? M-a surprins că ne-a dat trezirea fără motiv, căci nu i-a schimbat lenjeria, m-a întrebat doar dacă mă descurc să-l spăl, i-am zis că da și atât, a plecat. A venit apoi doar să mai aducă 30 ml ceai, să-i dau lui Vasi ca mic dejun😊.
La 10.30 ne-au vizitat două doamne doctor, doar una a vorbit spunându-mi că va discuta cu Dnul Profesor să-i dea acordul ca să-i scoată cateterul din dreapta abdomenului și a doua zi să vină Dna Ekamp (asistenta dumnealui cu care am corespondat pe email până am ajuns aici) să-mi arate cum să folosesc sonda pentru noua stomă😔. Am întrebat-o de hemoglobină, a zis c-a crescut la 9,4 și este mai bine.
La 11.30 a sosit și Dna Ekamp cu încă o cutie de sonde. Este minunată, îi suntem foarte recunoscători pentru acest ajutor. A zis că vine ziua următoare pentru a-mi arăta ce-am de făcut de-acum înainte și am mai discutat apoi despre cum putem aranja ca Vasi, până plecăm de-aici, să aibă parte și de niște investigații neurologice, oftalmologice și la ORL, pentru a obține a doua opinie față de cea de-acasă.
Astfel s-a făcut ora 12 când Vasi putea primi, în sfârșit, prima masă de lapte, chiar 50 ml😊. Înainte de masă, asistenta i-a făcut iar clismă, căci ieri nu avusese scaun și chiar dacă băuse doar ceai, era indicat să aibă😔. Până i-am preparat și dat laptele, clisma și-a făcut efectul și în timpul mesei a avut două activități: introducere hrană – eliminare hrană😊.
După masă i-am schimbat pampersul și-am observat că se murdărise puțin un mic bandaj care îi ținea strânsă de picior sonda ce-i ieșea din penis. Am curățat și dezinfectat bine și aruncat bandajul murdar, dar nu l-am înlocuit de teamă că poate nu i-l pun bine, să nu fie apoi prea întinsă sonda și să-i provoc durere…Am solicitat ajutor asistentei, dar cea alocată lui Vasi era în salonul alăturat și mi s-a spus de către șefa ei că va veni la noi în 5 minute. Doar că s-au scurs mult mai multe, timp în care îl țineam pe Vasi dezbrăcat și devenise și supărăcios că îl ajunsese, în sfârșit, oboseala. Astfel că m-am gândit să încerc să i-l pun și, după 3 încercări eșuate, am reușit să fixez un plasture răsucit pe sonda și să-l prind pe picior așa cum am crezut eu că e bine. Însă parcă tot nu-mi venea să-i pun pampersul și să-l las să doarmă, căci vroiam să mă asigur că l-am pus corect, având aceeași teamă (să nu tragă sonda de penis și să-i provoc durere, neprinzând la distanța corectă acel plasture…). Am ieșit iar pe hol să văd de-a venit asistenta noastră, tocmai se așezase să noteze ceva, am așteptat puțin, apoi am rugat-o să vină să-i arăt grozăvia mea. Mi-a zis că-i bine pus și-a plecat imediat. Am închis pampersul și l-am aranjat pe Vasi pentru somn. După câteva secunde însă, îl văd că începe să plângă, eu deja gândindu-mă că îl doare ceva, din cauza plasturelui meu😧. Dar, din fericire, părea c-a avut doar o durere de burtă care i-a provocat al treilea scaun, spre bucuria asistentei😅. După aceea a avut un somn binemeritat ce-a durat 2 ore jumătate, trezindu-se chiar înainte de ora 16, când era următoarea masă de lapte.
Fiind treaz, Dna asistentă (care i-a respectat somnul și nu l-a deranjat deloc auzind că n-a dormit în turelele colegelor ei) a mers s-o cheme pe Dna Dr pentru a-i scoate cateterul din partea dreaptă a abdomenului, rămânând apoi doar cu două. În timp ce i-l scotea, Vasi fiind foarte relaxat, mă uitam la abdomenul lui ciuruit de atâtea cusături de la operații, catetere, arată ca-n filmele de groază🥴…
Înainte de sosirea Dnei Dr a mai avut un scaun, în timpul mesei altul, iar după masă, la vreo oră, încă unul, total 6 de la momentul clismei😔. Dna asistentă zice că-i normal, dar eu sunt puțin îngrijorată, pentru că plânge înainte să facă și se-aud și zgomote ciudate-n stomac. Sper să aibă dreptate asistenta și Vasi să fie bine.
Până la culcare a mai avut un episod de râs ca cel din ziua precedentă, urmat de încă un scaun, asistenta din tura de noapte considerând tot că-i bine, că din cauza clismei face atâtea.
De la asistentă am aflat că mesele lui trebuie date din 4 în 4 ore, inclusiv noaptea (de aceea primisem ceaiul noaptea anterioară), adică nici noaptea ce urma nu puteam dormi😩. Doar că a fost drăguță și s-a gândit să-mi aducă apa caldă (pentru a prepara eu laptele) la ora 23, să-i dau mai devreme masa de la miezul nopții ca să dorm puțin mai mult😊.
Am stat, ce-i drept, 4 ore în pat, dar cu ochii des pe ceas că nu-mi venea să cred că trecuse doar jumătate de oră sau maxim o oră față de când mă uitasem anterior😩, că Vasi s-a trezit pe la 1 și mereu când mă uitam la el, era treaz.
La ora 4.15 m-am ridicat să-l aspir și să-i dau masa pe gură dacă oricum nu dormea. După sfârșitul mesei, ca de altfel și în timpul ei, l-am aspirat iar căci se auzea ceva șuierător ce nu-i dădea pace😔. Am încercat chiar să-i fac aerosoli, însă nu a vrut să lase aparatul peste canulă și nu i-am putut finaliza. Saturația de oxigen a început să scadă și oricât ser i-am pus în canulă, oricâte aspirații am făcut, erau în zadar. Din cauza saturației mici de oxigen ce apărea pe ecranul monitorului, au sosit ambele asistente, căci a scăzut mult și aici se panichează imediat dacă este sub 90, azi-noapte ajungând și la 80😔. L-au aspirat, i-au pus ser, fără succes și ele, așa că pe la 5 s-au hotărât să-i schimbe canula (apropos de asta, aici se schimbă la 2 săptămâni, iar în România la 3 luni!) că posibil pe ea să fie secreții lipite și să nu poată fi eliminate doar punând ser. Cred că este a doua (să nu zic chiar a treia) canulă pe care o schimbă de când suntem aici, celelalte două fiind schimbate înainte de fiecare operație. De știam regula de-aici, n-o mai schimbam acasă, la mijlocul lui decembrie, special să venim aici cu canulă aproape nouă, când, de fapt în opinia lor, era chiar veche😅.
După schimbarea canulei, în cea veche chiar fiind niște secreții lipite de pereții ei, Vasi tot avea saturații nesatisfăcătoare și i-am pus balonul de oxigen lângă el. Deja se făcuse 5.30 și i-a luat apoi o oră să adoarmă, ca la 7 să fie treaz😔 când chiar trebuia să-i dau un medicament și apoi am mai stat în pat, dar știam că la maxim 8 va veni doamna să-i ia sânge cu lumina orbitoare și, într-adevăr, la 7.45 ne-a salutat, astfel că trezirea era definitivă și încă o noapte aproape albă am avut pot spune amândoi, chiar dacă el a furat vreo 2-3 ore legate până să mă așez eu în pat.
Închei aici acest episod ca să nu-l lungesc prea mult și revin cu noi peripeții în curând🤗
Noaptea anterioară a fost mai odihnitoare pentru amândoi, chiar dacă Vasi a mai avut momente de trezire. A fost o noapte în care a nins mult, chiar viscol la un moment dat (se auzea puternic), dar acum, când vă scriu aceste rânduri, e soare și frumos, tocmai bine de plimbat.😊
Este prima zi în care nu i-a luat sânge, ceea ce-i curios că trebuia monitorizată hemoglobina, chiar dacă este duminică. Voi întreba asistenta cu prima ocazie.
La ora 13 i-am dat 30 ml ceai fenicul și-a fost mulțumit că, în sfârșit, primește ceva. Are dreptul astăzi la 6 mese de ceai😊 de câte 30 ml fiecare.
După ce-a băut ceaiul, a adormit, în ciuda luminii naturale puternice ce intră pe geam și care, de obicei, îl deranjează. Cred că l-a ajuns oboseala zilelor/nopților trecute și adoarme acum în orice condiții😊.
N-a fost chiar așa, doar o oră a dormit și s-a trezit fără chef de vorbit sau jucat cu mine, ba chiar se supăra de-l băgam în seamă😔. Probabil n-a dormit suficient sau iar nu mai mă place😔.
La ora 15 a venit o Dna îmbrăcată în albastru, am mai văzut-o alte dăți, posibil să fie o Dna Dr, nu are ecuson😊: l-a palpat pe abdomen și-a zis c-arată perfect, ca și urina din punguțele agățate de sonde. Am întrebat-o de sânge, spunându-i că e prima zi când nu i-a luat din deget dimineață și că ar trebui monitorizată hemoglobina. A zis că-i va lua atunci și că dimineață nu i-a luat doamna pentru că dormea. Ce glumă bună!😅 I-am spus că până azi n-au ținut cont de asta în nicio dimineață și că dacă nu e nevoie, să nu-i ia, dar a zis că vrea să-i ia.😊 Sper să nu fie sub 8 hemoglobina să mă simt vinovată de asta, că sigur nu i-ar fi luat sânge de nu-i ziceam…
Pe la ora 16 a venit și Dna asistentă din tura de după-amiază, chiar când mă gândeam cine oare urma de serviciu, să merg să mai cer ceai că ziceau că trebuie să primească 180 ml și a primit doar 30 până atunci😔.
Pentru că este o super asistentă (își face meseria cu meticulozitate și blândețe), a venit cu ceai, antibioticul ce se dă pe gură, a adus perfuzii noi și i-a făcut cele necesare lui Vasi. A observat că are un balon și l-a luat să se joace cu Vasi, care a răspuns provocării, deși mai devreme nu vrusese să ne jucăm împreună. Mi-a mai zis că în ziua următoare îi scoate cateterul din abdomen, așa cum bănuiam și eu că s-ar întâmpla, dacă nu a fost vineri cum spuseseră inițial.
Vasi avea momente când primea cu plăcere lingurițele de ceai, altădată nu mai vroia, se supăra deodată, gândindu-mă că poate i-a sosit pofta de somn (așa mai face la oboseală, înainte să adoarmă), dar nu era așa🙃.
Pentru ca iar n-a dormit deloc după-amiaza, asistenta din tura de noapte (aceeași din ultimele 2 nopți, căci aici lucrează chiar și 4 nopți consecutive aceeași persoană, în timp ce în România am observat un maxim de 2 nopți) a venit încă de la 21 să-i facă cele necesare, în speranța că se va culca devreme.
După ce-a avut 2 reprize de râs copios amuzându-se de ceea ce-i spuneam că nu mai găseam o compresă și eu tot repetam cuvintele respective pentru a-i provoca râsul (mi-era dor să-l aud iar râzând din tot sufletul lui minunat), în jur de 22 a adormit. Peste o oră m-am așezat și eu la somn, chiar sperând într-o noapte mai bună. Dar, parcă m-a pândit, căci fix după ce m-am așezat, a început să se miște și am stat să-l urmăresc din pat să nu atenteze la body sau cearceaful pilotei să le bage-n gură, sperând să readoarmă în curând. Uimitor și pentru mine, astfel au trecut 45 min când am decis să mă ridic (văzând, în ceasul din perete, câte minute trecuseră) și să merg lângă pătuțul lui să-l rog să doarmă că e noapte și amândoi avem nevoie de odihnă…Nu cred că i-a păsat de ruga mea căci noaptea a fost cu momente scurte de somn și multe, lungi, de nesomn. La un moment dat asistenta mi-a adus 30 ml ceai ca să-i dau când va fi treaz, însă, sincer, chiar dacă se trezea, eu tot speram să readoarmă și nu vroiam să-i dau pe gură ceaiul ca să nu-l trezesc mai mult decât era😊. La ora 4 a fost necesar să-l aspir, asistenta a profitat de moment să-i curețe iar cateterul, deși o mai făcuse o dată, în urmă cu vreo 2 ore și i-am dat și ceaiul pe gastrostomă. Cu acea cantitate, primise în total 180 ml de când începuse să consume ceai, nu doar perfuzii.
În jur de 7 cred c-a adormit mai profund, însă, din păcate, la 8 l-a trezit doamna cu recoltatul sângelui😢. După plecarea dânsei, asistenta din tura de dimineața a venit să ne spună că este vremea să ne trezim, deși îi spusesem la 7 că nu prea dormisem, dar ce conta? M-a surprins că ne-a dat trezirea fără motiv, căci nu i-a schimbat lenjeria, m-a întrebat doar dacă mă descurc să-l spăl, i-am zis că da și atât, a plecat. A venit apoi doar să mai aducă 30 ml ceai, să-i dau lui Vasi ca mic dejun😊.
La 10.30 ne-au vizitat două doamne doctor, doar una a vorbit spunându-mi că va discuta cu Dnul Profesor să-i dea acordul ca să-i scoată cateterul din dreapta abdomenului și a doua zi să vină Dna Ekamp (asistenta dumnealui cu care am corespondat pe email până am ajuns aici) să-mi arate cum să folosesc sonda pentru noua stomă😔. Am întrebat-o de hemoglobină, a zis c-a crescut la 9,4 și este mai bine.
La 11.30 a sosit și Dna Ekamp cu încă o cutie de sonde. Este minunată, îi suntem foarte recunoscători pentru acest ajutor. A zis că vine ziua următoare pentru a-mi arăta ce-am de făcut de-acum înainte și am mai discutat apoi despre cum putem aranja ca Vasi, până plecăm de-aici, să aibă parte și de niște investigații neurologice, oftalmologice și la ORL, pentru a obține a doua opinie față de cea de-acasă.
Astfel s-a făcut ora 12 când Vasi putea primi, în sfârșit, prima masă de lapte, chiar 50 ml😊. Înainte de masă, asistenta i-a făcut iar clismă, căci ieri nu avusese scaun și chiar dacă băuse doar ceai, era indicat să aibă😔. Până i-am preparat și dat laptele, clisma și-a făcut efectul și în timpul mesei a avut două activități: introducere hrană – eliminare hrană😊.
După masă i-am schimbat pampersul și-am observat că se murdărise puțin un mic bandaj care îi ținea strânsă de picior sonda ce-i ieșea din penis. Am curățat și dezinfectat bine și aruncat bandajul murdar, dar nu l-am înlocuit de teamă că poate nu i-l pun bine, să nu fie apoi prea întinsă sonda și să-i provoc durere…Am solicitat ajutor asistentei, dar cea alocată lui Vasi era în salonul alăturat și mi s-a spus de către șefa ei că va veni la noi în 5 minute. Doar că s-au scurs mult mai multe, timp în care îl țineam pe Vasi dezbrăcat și devenise și supărăcios că îl ajunsese, în sfârșit, oboseala. Astfel că m-am gândit să încerc să i-l pun și, după 3 încercări eșuate, am reușit să fixez un plasture răsucit pe sonda și să-l prind pe picior așa cum am crezut eu că e bine. Însă parcă tot nu-mi venea să-i pun pampersul și să-l las să doarmă, căci vroiam să mă asigur că l-am pus corect, având aceeași teamă (să nu tragă sonda de penis și să-i provoc durere, neprinzând la distanța corectă acel plasture…). Am ieșit iar pe hol să văd de-a venit asistenta noastră, tocmai se așezase să noteze ceva, am așteptat puțin, apoi am rugat-o să vină să-i arăt grozăvia mea. Mi-a zis că-i bine pus și-a plecat imediat. Am închis pampersul și l-am aranjat pe Vasi pentru somn. După câteva secunde însă, îl văd că începe să plângă, eu deja gândindu-mă că îl doare ceva, din cauza plasturelui meu😧. Dar, din fericire, părea c-a avut doar o durere de burtă care i-a provocat al treilea scaun, spre bucuria asistentei😅. După aceea a avut un somn binemeritat ce-a durat 2 ore jumătate, trezindu-se chiar înainte de ora 16, când era următoarea masă de lapte.
Fiind treaz, Dna asistentă (care i-a respectat somnul și nu l-a deranjat deloc auzind că n-a dormit în turelele colegelor ei) a mers s-o cheme pe Dna Dr pentru a-i scoate cateterul din partea dreaptă a abdomenului, rămânând apoi doar cu două. În timp ce i-l scotea, Vasi fiind foarte relaxat, mă uitam la abdomenul lui ciuruit de atâtea cusături de la operații, catetere, arată ca-n filmele de groază🥴…
Înainte de sosirea Dnei Dr a mai avut un scaun, în timpul mesei altul, iar după masă, la vreo oră, încă unul, total 6 de la momentul clismei😔. Dna asistentă zice că-i normal, dar eu sunt puțin îngrijorată, pentru că plânge înainte să facă și se-aud și zgomote ciudate-n stomac. Sper să aibă dreptate asistenta și Vasi să fie bine.
Până la culcare a mai avut un episod de râs ca cel din ziua precedentă, urmat de încă un scaun, asistenta din tura de noapte considerând tot că-i bine, că din cauza clismei face atâtea.
De la asistentă am aflat că mesele lui trebuie date din 4 în 4 ore, inclusiv noaptea (de aceea primisem ceaiul noaptea anterioară), adică nici noaptea ce urma nu puteam dormi😩. Doar că a fost drăguță și s-a gândit să-mi aducă apa caldă (pentru a prepara eu laptele) la ora 23, să-i dau mai devreme masa de la miezul nopții ca să dorm puțin mai mult😊.
Am stat, ce-i drept, 4 ore în pat, dar cu ochii des pe ceas că nu-mi venea să cred că trecuse doar jumătate de oră sau maxim o oră față de când mă uitasem anterior😩, că Vasi s-a trezit pe la 1 și mereu când mă uitam la el, era treaz.
La ora 4.15 m-am ridicat să-l aspir și să-i dau masa pe gură dacă oricum nu dormea. După sfârșitul mesei, ca de altfel și în timpul ei, l-am aspirat iar căci se auzea ceva șuierător ce nu-i dădea pace😔. Am încercat chiar să-i fac aerosoli, însă nu a vrut să lase aparatul peste canulă și nu i-am putut finaliza. Saturația de oxigen a început să scadă și oricât ser i-am pus în canulă, oricâte aspirații am făcut, erau în zadar. Din cauza saturației mici de oxigen ce apărea pe ecranul monitorului, au sosit ambele asistente, căci a scăzut mult și aici se panichează imediat dacă este sub 90, azi-noapte ajungând și la 80😔. L-au aspirat, i-au pus ser, fără succes și ele, așa că pe la 5 s-au hotărât să-i schimbe canula (apropos de asta, aici se schimbă la 2 săptămâni, iar în România la 3 luni!) că posibil pe ea să fie secreții lipite și să nu poată fi eliminate doar punând ser. Cred că este a doua (să nu zic chiar a treia) canulă pe care o schimbă de când suntem aici, celelalte două fiind schimbate înainte de fiecare operație. De știam regula de-aici, n-o mai schimbam acasă, la mijlocul lui decembrie, special să venim aici cu canulă aproape nouă, când, de fapt în opinia lor, era chiar veche😅.
După schimbarea canulei, în cea veche chiar fiind niște secreții lipite de pereții ei, Vasi tot avea saturații nesatisfăcătoare și i-am pus balonul de oxigen lângă el. Deja se făcuse 5.30 și i-a luat apoi o oră să adoarmă, ca la 7 să fie treaz😔 când chiar trebuia să-i dau un medicament și apoi am mai stat în pat, dar știam că la maxim 8 va veni doamna să-i ia sânge cu lumina orbitoare și, într-adevăr, la 7.45 ne-a salutat, astfel că trezirea era definitivă și încă o noapte aproape albă am avut pot spune amândoi, chiar dacă el a furat vreo 2-3 ore legate până să mă așez eu în pat.
Închei aici acest episod ca să nu-l lungesc prea mult și revin cu noi peripeții în curând🤗