La 3 zile după externarea din 12.03, Vasi a avut iar un episod de febră, i-a trecut de la sine, însă peste 4 zile a avut din nou.
Secrețiile au început să devină mai multe, iar luni seara chiar să aibă stări scurte de vomă din cauza lor și în timpul nopții a devenit inconștient, având o convulsie. Astfel că la 6:40, marți dimineață, 23.03, am ajuns din nou la urgență Marie Curie, ajungând pe secția de pediatrie, suspectat de pneumonie. Cu ajutorul Lui Dumnezeu am găsit o Dna Dr competentă (o știam de la o internare mai veche) și speram ca după externarea de aici Vasi să poată să reia, în sfârșit, kinetoterapia și acupunctura pe o perioadă cât mai îndelungată, fără întreruperi. Din păcate, nu s-a întâmplat așa😔, iar în această internare am bătut recordul la făcut aerosoli de 7 ori pe zi și pricopsit la final cu un aparat invaziv Bipap pe care Vasi trebuie să-l folosească noaptea ca să se oxigeneze tot plămânul căci pare că, în anumite părți din fiecare plămân, nu ajunge suficient aer. Totodată, m-a întrebat ce fel de investigații i s-au făcut înainte de-a se efectua traheostomia (prin care i s-a montat canula prin care respiră), dacă a fost testat cu vreun aparat Bipap mai performant și, din păcate, răspunsul a fost nu, ducându-mă cu gândul că poate se putea evita această operație, dar, ca s-o citez pe Dna Dr, acum a venit momentul potrivit pentru Vasi de-a folosi un astfel de aparat😊😔…
În timpul acestei internări am răcit foarte rău, aș fi zăcut efectiv vreo 2 zile, dar era cu neputință, n-avea cine să-l îngrijească pe Vasi, chiar dacă eram în spital😔 și-am tras la maximum de mine, izbutind și de data această să am grijă și de Vasi și de mine… A continuat răceala și după externare, dar zilele cele mai urâte au fost doar în spital. Cred c-am căpătat ceva de pe secție, la care s-a adăugat căldura din salon versus frigul teribil din unica baie comună (adulți și copii) care este pentru toată secția de pediatrie a spitalului MS Curie (există rezerve de 2 camere, dar fără toaletă, din păcate).
După vreo 10 zile, ne-am externat iar, cu speranțe de-a nu mai reveni prea curând, nerealizate însă🥲.
Secrețiile au început să devină mai multe, iar luni seara chiar să aibă stări scurte de vomă din cauza lor și în timpul nopții a devenit inconștient, având o convulsie. Astfel că la 6:40, marți dimineață, 23.03, am ajuns din nou la urgență Marie Curie, ajungând pe secția de pediatrie, suspectat de pneumonie. Cu ajutorul Lui Dumnezeu am găsit o Dna Dr competentă (o știam de la o internare mai veche) și speram ca după externarea de aici Vasi să poată să reia, în sfârșit, kinetoterapia și acupunctura pe o perioadă cât mai îndelungată, fără întreruperi. Din păcate, nu s-a întâmplat așa😔, iar în această internare am bătut recordul la făcut aerosoli de 7 ori pe zi și pricopsit la final cu un aparat invaziv Bipap pe care Vasi trebuie să-l folosească noaptea ca să se oxigeneze tot plămânul căci pare că, în anumite părți din fiecare plămân, nu ajunge suficient aer. Totodată, m-a întrebat ce fel de investigații i s-au făcut înainte de-a se efectua traheostomia (prin care i s-a montat canula prin care respiră), dacă a fost testat cu vreun aparat Bipap mai performant și, din păcate, răspunsul a fost nu, ducându-mă cu gândul că poate se putea evita această operație, dar, ca s-o citez pe Dna Dr, acum a venit momentul potrivit pentru Vasi de-a folosi un astfel de aparat😊😔…
În timpul acestei internări am răcit foarte rău, aș fi zăcut efectiv vreo 2 zile, dar era cu neputință, n-avea cine să-l îngrijească pe Vasi, chiar dacă eram în spital😔 și-am tras la maximum de mine, izbutind și de data această să am grijă și de Vasi și de mine… A continuat răceala și după externare, dar zilele cele mai urâte au fost doar în spital. Cred c-am căpătat ceva de pe secție, la care s-a adăugat căldura din salon versus frigul teribil din unica baie comună (adulți și copii) care este pentru toată secția de pediatrie a spitalului MS Curie (există rezerve de 2 camere, dar fără toaletă, din păcate).
După vreo 10 zile, ne-am externat iar, cu speranțe de-a nu mai reveni prea curând, nerealizate însă🥲.