La câteva zile după întoarcerea din Germania, la stoma din ombilic i-a apărut un prolaps. Deși nemții au zis că într-o săptămână ar trebui să se retragă, totuși nu s-a întâmplat și-am decis să-i facem o vizită Dnului Dr de la MS Curie pentru a-i cere și dumnealui părerea și a obține totodată recomandarea pentru CASMB în vederea decontării unor sonde pentru cateterizare.
În urma consultului, stoma părea în ordine, însă a descoperit un mare fecalom prin intestine și-a propus efectuarea de urgență a unei clisme. Deși era joi, pentru că urma vineri și apoi weekend-ul, a zis să nu ne internăm atunci, ci să venim când vrem, într-o zi de luni. Având în vedere că era o urgență, am ales prima luni ce urma, mi s-a părut total aiurea să aleg alta…
Astfel că pe 01 Martie, în loc să oferim un mărțișor celor dragi, am dăruit celor de la MS Curie, care, este adevărat, au devenit, de aproape 3 ani, a doua noastră casă😔.
Cum s-a întâmplat mereu pe această secție, procedura pentru care ne-am internat n-a fost făcută în prima zi, nici în a doua, de-abia în a treia, când erau de gardă și ca urmare a insistențelor mele…Până atunci am avut noroc cu medicul ce-a fost de gardă în prima noapte că i-a făcut un tușeu și i-a mai eliberat intestinul, însă am trecut prin momente urâte până atunci că n-a fost ușor de găsit medicul și mai urâte în următoare noapte când efectiv abdomenul lui parcă se pregătea de explozie și nimeni nu-l ajuta, deși eram în spital… Noroc că mamele se pot transforma în orice oricând și am reușit să găsesc medicii de gardă, să-i conving să vină la el, căci, din păcate, era chiar Dnul Dr ce l-a operat prima dată, dar care nu consideră c-are de ce investi timp în Vasi și mă opresc aici pentru a-mi păstra calmul🙂. Nici nu l-a consultat, l-a trimis întâi la o radiografie, iar după a zis că nu-l poate ajuta (știam asta, dar tot speram să-l ajute cu ceva, era de gardă, Vasi era o urgență!) și să-i cerem ajutorul Dnului Profesor, a doua zi. Am trecut prin multe ciudățenii, comportamente absurde în toate internările din mai 2018 încoace, însă asta îmi părea apogeul… Dar cum pacientul nu suflă în fața medicului în această țară, în spitalele de stat, căci dacă îndrăznește să zică ceva, i se arată ușa căci sunt mulți smeriți ce-așteaptă dincolo de ea, am tăcut căci poate chiar nu îl putea ajuta și Vasi parcă nici nu mai era așa balonat ca mai devreme….
Cum Vasi e mereu ajutat de Dumnezeu, din cauza presiunii abdominale a umplut 2 pampers-uri cu urină și astfel s-a mai eliberat și s-a putut odihni în noaptea respectivă.
Dacă nu greșesc, a doua zi după internare am rugat rezidenta să-i facă clisma pentru care venisem, dar fără vreun succes, Vasi nu a scos nimic😔. La fel s-a întâmplat și ziua următoare (clismă efectuată în zadar) și au decis joi cred să-l anestezieze total pentru a-i scoate acel imens fecalom. Din câte am înțeles, nici în timpul acestei intervenții nu au scos atât cât trebuia, dar mai mult de-atât nu se putea face. Sper totuși că n-a fost în zadar intervenția și l-o fi ajutat pe Vasi.
De fiecare dată când i-a făcut clismă fără ca Vasi să scoată măcar ceva, cât de mic, m-am tot gândit cum reușeau nemții să-i facă mereu cu succes, Vasi având cel puțin 2-3 scaune după fiecare clismă a lor.
C-o zi înainte am întrebat Dra rezident dacă în analizele de luni, la internare, i-a fost recoltată și hemoglobina, căci noi o recoltasem joia dinaintea internării și era la limita inferioară, analize pe care le-am adus și arătat la internare, însă degeaba, nu s-a sesizat nimeni de valoarea hemoglobinei și n-au recoltat-o. La cererea mea i-a fost recoltată și, din păcate, valoarea a ieșit sub cea anterioară astfel încât a fost nevoie de transfuzie de sânge, prelungindu-ni-se șederea în spital😔. După a urmat și injectare fier în venă, ne-am externat abia pe 12.03. A fost al doilea an consecutiv când și ziua mamei (8 Martie) am petrecut-o în spital, poate, următoarele, le vom petrece în familie. Doamne ajută!
În urma consultului, stoma părea în ordine, însă a descoperit un mare fecalom prin intestine și-a propus efectuarea de urgență a unei clisme. Deși era joi, pentru că urma vineri și apoi weekend-ul, a zis să nu ne internăm atunci, ci să venim când vrem, într-o zi de luni. Având în vedere că era o urgență, am ales prima luni ce urma, mi s-a părut total aiurea să aleg alta…
Astfel că pe 01 Martie, în loc să oferim un mărțișor celor dragi, am dăruit celor de la MS Curie, care, este adevărat, au devenit, de aproape 3 ani, a doua noastră casă😔.
Cum s-a întâmplat mereu pe această secție, procedura pentru care ne-am internat n-a fost făcută în prima zi, nici în a doua, de-abia în a treia, când erau de gardă și ca urmare a insistențelor mele…Până atunci am avut noroc cu medicul ce-a fost de gardă în prima noapte că i-a făcut un tușeu și i-a mai eliberat intestinul, însă am trecut prin momente urâte până atunci că n-a fost ușor de găsit medicul și mai urâte în următoare noapte când efectiv abdomenul lui parcă se pregătea de explozie și nimeni nu-l ajuta, deși eram în spital… Noroc că mamele se pot transforma în orice oricând și am reușit să găsesc medicii de gardă, să-i conving să vină la el, căci, din păcate, era chiar Dnul Dr ce l-a operat prima dată, dar care nu consideră c-are de ce investi timp în Vasi și mă opresc aici pentru a-mi păstra calmul🙂. Nici nu l-a consultat, l-a trimis întâi la o radiografie, iar după a zis că nu-l poate ajuta (știam asta, dar tot speram să-l ajute cu ceva, era de gardă, Vasi era o urgență!) și să-i cerem ajutorul Dnului Profesor, a doua zi. Am trecut prin multe ciudățenii, comportamente absurde în toate internările din mai 2018 încoace, însă asta îmi părea apogeul… Dar cum pacientul nu suflă în fața medicului în această țară, în spitalele de stat, căci dacă îndrăznește să zică ceva, i se arată ușa căci sunt mulți smeriți ce-așteaptă dincolo de ea, am tăcut căci poate chiar nu îl putea ajuta și Vasi parcă nici nu mai era așa balonat ca mai devreme….
Cum Vasi e mereu ajutat de Dumnezeu, din cauza presiunii abdominale a umplut 2 pampers-uri cu urină și astfel s-a mai eliberat și s-a putut odihni în noaptea respectivă.
Dacă nu greșesc, a doua zi după internare am rugat rezidenta să-i facă clisma pentru care venisem, dar fără vreun succes, Vasi nu a scos nimic😔. La fel s-a întâmplat și ziua următoare (clismă efectuată în zadar) și au decis joi cred să-l anestezieze total pentru a-i scoate acel imens fecalom. Din câte am înțeles, nici în timpul acestei intervenții nu au scos atât cât trebuia, dar mai mult de-atât nu se putea face. Sper totuși că n-a fost în zadar intervenția și l-o fi ajutat pe Vasi.
De fiecare dată când i-a făcut clismă fără ca Vasi să scoată măcar ceva, cât de mic, m-am tot gândit cum reușeau nemții să-i facă mereu cu succes, Vasi având cel puțin 2-3 scaune după fiecare clismă a lor.
C-o zi înainte am întrebat Dra rezident dacă în analizele de luni, la internare, i-a fost recoltată și hemoglobina, căci noi o recoltasem joia dinaintea internării și era la limita inferioară, analize pe care le-am adus și arătat la internare, însă degeaba, nu s-a sesizat nimeni de valoarea hemoglobinei și n-au recoltat-o. La cererea mea i-a fost recoltată și, din păcate, valoarea a ieșit sub cea anterioară astfel încât a fost nevoie de transfuzie de sânge, prelungindu-ni-se șederea în spital😔. După a urmat și injectare fier în venă, ne-am externat abia pe 12.03. A fost al doilea an consecutiv când și ziua mamei (8 Martie) am petrecut-o în spital, poate, următoarele, le vom petrece în familie. Doamne ajută!