A treia zi după ultima operație am început-o c-o lumină puternică-n ochi, în loc de “Guten Morgen!”😊. Era, de fapt, o nouă doamnă care a venit pentru a-i lua sânge lui Vasi și căreia nu-i păsa deloc că dormim. Cealaltă doamnă, care venea la aceeași oră în fiecare dimineață pentru sânge, era mai blândă din punctul ăsta de vedere, doar că mult mai zgomotoasă😊.
Și dacă Vasi era oricum treaz după experiența recoltării, s-a gândit și doamna asistentă că este un moment bun pentru curățarea cateterelor, spălatul lui Vasi, schimbatul lenjeriei și-al bandajului operației că se desprinsese în lateral în urmă cu 2 nopți, însă asistenta din dimineața anterioară doar i-a pus un plasture peste partea desprinsă și l-a lăsat așa, căci, de obicei, doctorii îl schimbă.
L-a și cântărit împreună cu mine, stând pe un scaun cântar amândoi, aflând astfel c-a pierdut un kg de la plecarea de-acasă, ceea ce nu-i foarte rău având în vedere cele două operații, atâtea zile de perfuzii și stările de vomă…Tot procesul a durat o oră, Vasi fiind cooperant, ca de obicei😊. La sfârșit, când i-a luat temperatura, o avea mică și se mira de ce, în condițiile în care în cameră nu era prea cald, iar el stătuse dezbrăcat o oră, după ce ieșise de sub pilotă, de la căldurică, imediat după trezire😔. L-a învelit cu un scutec, apoi pilota ca să se asigure că se va încălzi și, în sfârșit, a plecat, el aplaudând-o, bucuros c-a fost lăsat în pace😊.
Întrebând-o mai târziu pe asistentă cât mai are Vasi glicemia, mi-a zis că este bună, dar nu-i scoate încă bandajul albastru de la mână (ce era special pentru introducerea glucozei), căci poate este nevoie de transfuzie de sânge. Era prima dată când auzeam că valoarea hemoglobinei lui Vasi este mică, adică atât de mică încât se pune problema unei transfuzii…Era, de fapt, 7, am aflat la prânz când a venit Profesorul în vizită și-a vorbit în germană (ca de fiecare dată când nu e singur) cu o Dna Dr cu care mai discutasem de când suntem pe secția aceasta, mie traducând-mi în engleză doar că e stabil (adică încă nu îi trebuie transfuzie) și că ziua următoare vor să-i mai facă o radiografie pentru a se asigura că e totul bine după operație și se gândesc să scoată și cateterul din vezică pentru a învăța procesul ce-l am de făcut de-acum încolo în eliminarea urinei lui Vasi.
Înainte de-a sosi cu Domn Profesor, aceeași Dna Dr ne vizitase și ne spusese că intenționează să-i facă clismă pentru a avea scaun, neavând încă după operație. Am întrebat-o atunci detalii despre operație, mi-a dat (fără a afla ceva în plus față de ce știam deja) și și-a cerut scuze că încă nu avusesem o discuție cu niciun doctor dintre cei ce participaseră la operația a doua.
Apoi am mai avut încă o vizită de la Dna cu care-am corespondat până să ajungem aici, care, foarte drăguță, ne-a adus, din partea companiei, o cutie de sonde pentru a le folosi de-acum înainte. Am cumpărat și noi una de la o farmacie pentru a avea suficiente până ajungem acasă și vedem de unde le putem procura. Aici o cutie de 60 bucăți costă aproximativ 300 Euro, iar noi trebuie să folosim o sondă la 2 ore.
Pentru că timp de 6 ore nu mai ieșise niciun lichid în punga agățată de gastrostomă pentru curățarea stomacului după operație, asistenta a deconectat punguța de la gastrostomă și-a verificat și cum arată lichidul din stomac trăgând c-o seringă din gastrostomă (era gălbui, nu verde ca înainte de operație, ceea ce era de bine). I-a făcut și clisma, iar Vasi a reușit să aibă un scaun, mulțumind asistenta de rezultat😊.
Nu știu dacă pentru că-mi simțise dezamăgirea că nu am vorbit până atunci cu vreun doctor despre operație sau oricum s-ar fi întâmplat la fel, dar aceeași Dna Dr de mai devreme a sosit cu încă un doctor peste câteva ore, au vorbit doar în germană, am dedus că-i totul bine și-au plecat. Ca o paranteză, am observat că multe cuvinte în germană seamănă cu cele în română (actuale sau mai vechi), remarcându-se ușor asemănarea între limba noastră și multe limbi europene.
Vasi era în continuare apatic cu mine și le agrea doar pe asistente. Vorba surorii mele, poate ar fi bine să învăț germana ca să mă placă iar🤣. Avea momente când zâmbea doar când era cu spatele la mine sau când eram mai departe de el😊. Aceeași atitudine o avea și cu Vali, probabil s-a săturat de noi, mai vrea să vadă și alte persoane😔.
Noaptea n-a fost prea odihnitoare, atât din cauza asistentei care a venit de cel puțin 2 ori să-i curețe cateterele, să-i ia tensiunea și temperatura (deși special o chemasem să i le măsoare înainte de ora 23 ca să nu-l mai deranjeze în timpul somnului cum făcuse noaptea anterioară), cât și din cauza lui Vasi care, pur și simplu, nu putea/vroia să doarmă, nu știu care era motivul, căci nu plângea, doar se legăna, mai prindea ceva de supt (mâneca de la body sau cearceaful pilotei), având astfel diverse preocupări, nu de somn😔.
Dimineața, în jur de 8, aceeași doamnă ce avea nevoie de lumină puternică doar pentru o înțepătură în deget, ne-a trezit când Vasi părea că adormise😔. După plecarea ei, deși asistenta a venit la Vasi mult mai târziu decât de obicei, el n-a mai adormit între timp, ci abia în jur de 11.30 a reușit. Asistenta din tura respectivă era o doamnă mai puțin conștiincioasă, m-a întrebat dacă e nevoie să-i schimbe lenjeria. Era prima dată când cineva mă întreba, de obicei o schimbau chiar dacă nu trecuse nici măcar o zi de la ultima înlocuire. Când i-am zis că nu, intuind dorința ei de-a n-o schimba, a zis “ce bine, mai puțină muncă pentru mine”😁 (în spitalele noastre însă, lenjeria se schimbă doar săptămânal, câteodată și atunci cu rugăminți😔).
Ulterior a sosit o doamnă îmbrăcată în albastru (aici asistentele și doctorii sunt toți îmbrăcați la fel, în albastru, doar profesorii în alb😊), l-a palpat pe abdomen, a zis că e ok și că este posibil să nu facă în ziua respectivă radiografia (așa cum era în plan) din cauza unor reparații în sala cu pricina și cel mai sigur se amână pe luni, că oricum nu ne grăbim să plecăm acasă (da, corect, doar că rezultatul radiografiei putea influența data plecării acasă…). Am întrebat-o de hemoglobină și mi-a dat vestea bună c-a crescut la 8, ceea ce nu determina o transfuzie de sânge, era considerat stabil în continuare, sperându-se creșterea ei și după introducerea alimentelor.
După vreo oră, asistenta ne-a anunțat că putem merge la radiografie, așa c-am plecat într-o sală ce era foarte aproape de secția aceasta. Acolo mi s-a dat să semnez un formular cu riscurile ce le implică (interesant e că pentru cele 8 radiografii făcute înaintea operației nu mi s-a cerut niciun acord😁) și, după semnarea lui, l-a radiat iar, introducându-i în timp real substanța de contrast pentru a vedea cum se deplasează pe intestine și-a părut totul în regulă. Vasi a stat nemișcat, liniștit, ca un deosebit ce este😊.
Undeva pe la ora 17 a reușit să adoarmă și să se odihnească bine 2 ore.
A început să ne zâmbească și nouă, părinților lui dragi, dar încă prefera comunicarea cu noi de la distanță🤣.
În tura de noapte a venit o altă asistentă, cea mai tânără dintre toate, care, deși se făcuse aproape ora 23, încă nu venise să se uite la catetere, să-i ia tensiunea și temperatura pentru a nu-l mai deranja în timpul nopții. Deja îmi imaginam că cele 2 nopți anterioare se vor repeta, asistenta venind iar în toiul nopții pentru toate aceste proceduri🥲. Pentru că trebuia să-i dau un antibiotic pe gură și încă nu mi-l adusese, am profitat de acest pretext să i-l cer ca s-o informez că Vasi vrea să se culce și poate va veni la el. Speram să se gândească c-ar fi bine sa-i facă și restul când îmi aduce antibioticul, dar nu, n-a dorit asta, ne-a urat doar noapte bună. Oooo, ce bine era s-o avem!…Dar nu, Vasi, după antibiotic, deși chiar dăduse semne de somn înainte, deodată a devenit foarte fresh, cu chef de vorbă, de făcut ploițe, orice urmă de somn dispăruse complet🥲. Și cam așa a ținut-o toată noaptea, cu momente scurte de somn și multe în care pur și simplu se legăna și nu dormea. A observat asta și asistenta în cele cel puțin 6 dăți când a intrat în salonul nostru pentru verificat și notat volumul urinei strânse în pungile agățate de catetere, de oprit perfuziile ce se terminau la diferite intervale de timp, de controlat Vasi și efectuat procedurile specifice de 3 ori, dacă tot era treaz😔. În jur de 5 i-am spus asistentei îngrijorarea mea în ce privește nesomnul lui Vasi și deși mi-a zis că niciun copil nu doarme în vreun salon, totuși a considerat că e bine să primească un calmant, poate are o durere ce nu-l lasă să se odihnească. Dar, degeaba i l-a dat, tot n-a rezolvat nimic. Cred c-a dormit puțin între 6 și 7, dar nicio oră întreagă, era treaz de fiecare dată când mă uitam la el, printre ațipirile mele😔. Urmăream totodată și ceasul, așteptând lumina puternică ce ne trezise în diminețile anterioare. Însă, deși doamna respectivă ne-a scutit de vizita matinală, iar asistenta de dimineață era aceeași din ziua anterioară care nu se grăbea cu nimic, practic ni se oferiseră toate condițiile să putem dormi, totuși n-am făcut-o, căci Vasi nu vroia, iar eu trebuia sa fiu trează pentru oricine apărea în salon.
În jur de ora 9 a venit doamna să-i ia sânge și pe la 10 a adormit, însă la 11 asistenta cu o altă doamnă au intrat în salon vorbind tare și l-au trezit😔. A venit apoi asistenta să-i facem tot ritualul ce, de obicei, îl făceam mult mai devreme. I-am făcut ulterior și aerosoli cu un aparat foarte șmecher de vreo 1000 Euro (am căutat pe net prețul că-i foarte mic, eficient și nu scoate niciun sunet) căci secrețiile erau foarte uscate și nu le puteam aspira. După aceea, asistenta i-a mai făcut o clismă pentru a-i provoca scaun, a avut 3 mici scaune, ca urmare a acestui proces, până spre seară și speram să doarmă, în sfârșit. Dar nu, este deja ora 21.30 aici și nu a dormit deloc, asistenta din tura de după-amiază considerând că nu e obosit, că e plictisit de atâta stat doar în pătuț și că așa se comportă toți copiii ce stau 3 săptămâni în spital😔. Nu știu ce să zic, chiar dacă nu are într-adevăr nicio activitate de atâta vreme, cred că somnul ar trebui să și-l facă normal sau măcar noaptea să doarmă, dacă nu doarme deloc ziua…
Cert este că a devenit mai drăguț cu mine, astăzi în timpul aerosolilor chiar a râs copios, încercând să-i atrag atenția de la aparatul de aerosoli că vroia să și-l scoată de pe canulă.
Ne-am jucat și cu balonul, chiar a fost mult mai în formă decât zilele anterioare, în ciuda oboselii acumulate, pentru că, de multe ori închidea ochii, eram convinsă că va adormi, apoi îi deschidea și era ca nou😊.
Perfuziile i le-au continuat ca și zilele anterioare, deși ieri Dna Dr îmi spusese că poate primi ceai de astăzi, totuși de mâine s-ar întâmpla, căci trebuie să aibă 5 zile pline doar de perfuzii după operație (conform spuselor asistentei citind ceea ce este scris în foaia lui).
Așadar, vedem mâine cum va tolera ceaiul și ce-i mai introduc ulterior, probabil laptele.
Vasi îmi cere întruna mâncare, îi mai dau puțin ser când îi pun în canulă și este foarte bucuros.😊😔
Cu aceste rânduri închei cele 5 zile de după ultima operație și, începând de mâine, sper să fie totul bine pentru a ne pregăti treptat de plecare, chiar dacă cel puțin o săptămână tot mai stam pe-aici.😔
Toate bune vouă!🤗
