Pe 18.01.21, ora 13, Vasi intra iar în sala de operație a nemților din spitalul din Köln, cu aceeași bucurie sinceră și fără pic de teamă, căci el știa că va trece și peste asta sau poate nu-i păsa de ce urma, doar Dumnezeu știe.
Deși îmi lăsasem numărul de telefon ca să mă sune când se termină operația, ca și data trecută (când n-au făcut-o), spunându-mi-se că ar dura 2 ore dacă nu sunt complicații, m-am dus pe secția de chirurgie la 15.30 să întreb ce știu de Vasi. A verificat în sistem și mi-a zis că-i apare că tocmai s-a terminat operația, asta înseamnă că Vasi e bine, însă nu i-a sunat nimeni și să aștept să fiu sunată.
Am așteptat o oră telefonul cu pricina și, la 16.30, m-au anunțat că l-au mutat pe secția de terapie intensivă, îi mai fac o radiografie, îl aranjează în salon și apoi îl pot vedea. A mai durat încă o oră acest proces, dar n-a contat, știam că e pe mâini bune.
Când am ajuns la Vasi, am vb doar cu Dna Dr de gardă, care îl știa de la operația anterioară, dar dânsa a zis că e mai bine să vorbesc cu Dna Dr ce-a fost în operație, c-așa i se pare corect, dar care, momentan, nu e disponibilă.
Mi-a mai spus că Vasi va mai sta pe secția de terapie până a doua zi, când dimineață vor încerca detubarea și dacă va respira singur, va fi mutat pe chirurgie, iar până vineri, timp de 3 zile, va primi doar perfuzii. Vasi părea bine, adormit, a doua zi dimineață era în plan și scoaterea medicamentelor ce-i provocau odihna, astfel încât să fie apt de trezire și să-și continue lupta vieții.😊😔
Până la sfârșitul vizitei permise părinților pe secția de terapie, nu am reușit să vorbesc cu Dna Dr ce-a fost în operație și nici până astăzi, a 2-a zi după operație, nu am vorbit cu niciun doctor prezent în timpul operației. Tot acea Dna Dr de gardă mi-a explicat în mare ce i-au făcut, motivul părând a fi o obstrucție a intestinelor care este firească după orice operație și, teoretic, nu vor mai fi probleme pe viitor. Mi-a spus că n-a fost nevoie să intervină asupra a ceea ce făcuseră deja în operația inițială, astfel că intervenția a fost doar pentru scopul propus.
Vasi a avut o noapte liniștită după spusele doamnelor asistente, iar a doua zi dimineață, în jur de ora 10, s-a trezit, și-a scos furtunul ce-i dădea oxigen prin canulă și care era conectat la ventilatorul mecanic și era foarte agitat, supărat, plângea extrem de tare, cred că niciodată nu l-am văzut așa. Am întrebat asistenta dacă primește vreun calmant, a zis că nu, că i-ar fi dat mai devreme. I-am explicat că el, de obicei, suportă durerea, dar dacă plânge atât de tare înseamnă că-l doare rău și este necesar să-i dea ceva. I-a adus un calmant, însă cred că-i intra prea încet prin venă căci nu avea niciun efect, supărarea lui era neîntreruptă și mă simțeam teribil de neputincioasă și mă rugam să-i dispară acest chin, să nu mai sufere atât, suflețelul nostru bun.😭
Treptat, după ce-a mărit volumul cantității transmise prin venă (din proprie inițiativă, deși asta doream și eu), Vasi s-a liniștit și-a reușit chiar să doarmă o oră, maxim 2, repetând episodul inițial, după trezire🥲. Îi alternau, la un anumit interval orar, calmantele, dar cred că nu mai aveau efect la Vasi, probabil corpul lui este obișnuit deja cu ele, tot primind în cele 7 luni cât a stat la terapie intensivă, după naștere.
A început să respire singur având saturații foarte bune și m-au informat că, în 2 ore, îl mută pe secția de chirurgie.
Primul zâmbet l-a avut în lift, când era transferat între cele 2 secții. Cred că atunci a început să se relaxeze, bucurându-se că se-ntoarce la salonul ce-i e “casă” din 03.01, doar că, din cauza celor 2 operații, de fiecare dată a stat în altul, acum ajungând în salonul 4.
Deși față de mine și Vali “fugea”, nu vroia să-i vorbim, să-l atingem, se-ntorcea cu spatele la noi și devenea supărăcios, era total schimbat cu asistentele care-l alintau în germană, zâmbindu-le, chiar aplaudând-le😊. M-am bucurat că și-a revenit, chiar dacă nu-mi plăcea comportamentul lui față de mine😊. S-a odihnit câteva ore, s-a trezit fresh la ora 00 și până la 8 dimineața, când eu trebuia să fiu fresh, n-a dormit deloc, toată noaptea l-am aspirat foarte des, efect al ventilării mecanice de după operație.😔
La ora 3 și la 7 i-au luat sânge din degețel, pentru a-i controla glicemia ce pare că iar i-a scăzut după operație, astfel că la 8 a putut adormi, nemaifiind deranjat și ajungându-l oboseala. Pentru că eu nu puteam face același lucru, m-am dus la cantina spitalului să iau micul dejun ca să prind energie pentru ziua ce tocmai începuse pentru cei mai mulți, dar era deja trecută pentru cei ce fuseseră de gardă, ca mine😊.
A doua zi după operația nr 2 s-a desfășurat normal, Vasi oferindu-mi un zâmbet oficial, fiind mai prietenos cu mine, dar nu ca-n momentele lui bune, tot pe asistente le-a preferat. Să sperăm că-i intru și eu în grații până la urmă😅.
N-a dormit prea mult astăzi, sper la o noapte mai bună, el adormind în urmă cu o oră jumătate.
Este 23:10 aici, s-aveți noapte liniștită și revin cu episodul 6 în curând 🤗.
Deși îmi lăsasem numărul de telefon ca să mă sune când se termină operația, ca și data trecută (când n-au făcut-o), spunându-mi-se că ar dura 2 ore dacă nu sunt complicații, m-am dus pe secția de chirurgie la 15.30 să întreb ce știu de Vasi. A verificat în sistem și mi-a zis că-i apare că tocmai s-a terminat operația, asta înseamnă că Vasi e bine, însă nu i-a sunat nimeni și să aștept să fiu sunată.
Am așteptat o oră telefonul cu pricina și, la 16.30, m-au anunțat că l-au mutat pe secția de terapie intensivă, îi mai fac o radiografie, îl aranjează în salon și apoi îl pot vedea. A mai durat încă o oră acest proces, dar n-a contat, știam că e pe mâini bune.
Când am ajuns la Vasi, am vb doar cu Dna Dr de gardă, care îl știa de la operația anterioară, dar dânsa a zis că e mai bine să vorbesc cu Dna Dr ce-a fost în operație, c-așa i se pare corect, dar care, momentan, nu e disponibilă.
Mi-a mai spus că Vasi va mai sta pe secția de terapie până a doua zi, când dimineață vor încerca detubarea și dacă va respira singur, va fi mutat pe chirurgie, iar până vineri, timp de 3 zile, va primi doar perfuzii. Vasi părea bine, adormit, a doua zi dimineață era în plan și scoaterea medicamentelor ce-i provocau odihna, astfel încât să fie apt de trezire și să-și continue lupta vieții.😊😔
Până la sfârșitul vizitei permise părinților pe secția de terapie, nu am reușit să vorbesc cu Dna Dr ce-a fost în operație și nici până astăzi, a 2-a zi după operație, nu am vorbit cu niciun doctor prezent în timpul operației. Tot acea Dna Dr de gardă mi-a explicat în mare ce i-au făcut, motivul părând a fi o obstrucție a intestinelor care este firească după orice operație și, teoretic, nu vor mai fi probleme pe viitor. Mi-a spus că n-a fost nevoie să intervină asupra a ceea ce făcuseră deja în operația inițială, astfel că intervenția a fost doar pentru scopul propus.
Vasi a avut o noapte liniștită după spusele doamnelor asistente, iar a doua zi dimineață, în jur de ora 10, s-a trezit, și-a scos furtunul ce-i dădea oxigen prin canulă și care era conectat la ventilatorul mecanic și era foarte agitat, supărat, plângea extrem de tare, cred că niciodată nu l-am văzut așa. Am întrebat asistenta dacă primește vreun calmant, a zis că nu, că i-ar fi dat mai devreme. I-am explicat că el, de obicei, suportă durerea, dar dacă plânge atât de tare înseamnă că-l doare rău și este necesar să-i dea ceva. I-a adus un calmant, însă cred că-i intra prea încet prin venă căci nu avea niciun efect, supărarea lui era neîntreruptă și mă simțeam teribil de neputincioasă și mă rugam să-i dispară acest chin, să nu mai sufere atât, suflețelul nostru bun.😭
Treptat, după ce-a mărit volumul cantității transmise prin venă (din proprie inițiativă, deși asta doream și eu), Vasi s-a liniștit și-a reușit chiar să doarmă o oră, maxim 2, repetând episodul inițial, după trezire🥲. Îi alternau, la un anumit interval orar, calmantele, dar cred că nu mai aveau efect la Vasi, probabil corpul lui este obișnuit deja cu ele, tot primind în cele 7 luni cât a stat la terapie intensivă, după naștere.
A început să respire singur având saturații foarte bune și m-au informat că, în 2 ore, îl mută pe secția de chirurgie.
Primul zâmbet l-a avut în lift, când era transferat între cele 2 secții. Cred că atunci a început să se relaxeze, bucurându-se că se-ntoarce la salonul ce-i e “casă” din 03.01, doar că, din cauza celor 2 operații, de fiecare dată a stat în altul, acum ajungând în salonul 4.
Deși față de mine și Vali “fugea”, nu vroia să-i vorbim, să-l atingem, se-ntorcea cu spatele la noi și devenea supărăcios, era total schimbat cu asistentele care-l alintau în germană, zâmbindu-le, chiar aplaudând-le😊. M-am bucurat că și-a revenit, chiar dacă nu-mi plăcea comportamentul lui față de mine😊. S-a odihnit câteva ore, s-a trezit fresh la ora 00 și până la 8 dimineața, când eu trebuia să fiu fresh, n-a dormit deloc, toată noaptea l-am aspirat foarte des, efect al ventilării mecanice de după operație.😔
La ora 3 și la 7 i-au luat sânge din degețel, pentru a-i controla glicemia ce pare că iar i-a scăzut după operație, astfel că la 8 a putut adormi, nemaifiind deranjat și ajungându-l oboseala. Pentru că eu nu puteam face același lucru, m-am dus la cantina spitalului să iau micul dejun ca să prind energie pentru ziua ce tocmai începuse pentru cei mai mulți, dar era deja trecută pentru cei ce fuseseră de gardă, ca mine😊.
A doua zi după operația nr 2 s-a desfășurat normal, Vasi oferindu-mi un zâmbet oficial, fiind mai prietenos cu mine, dar nu ca-n momentele lui bune, tot pe asistente le-a preferat. Să sperăm că-i intru și eu în grații până la urmă😅.
N-a dormit prea mult astăzi, sper la o noapte mai bună, el adormind în urmă cu o oră jumătate.
Este 23:10 aici, s-aveți noapte liniștită și revin cu episodul 6 în curând 🤗.