Ambulanța a sosit la 6.15 și-n două ore jumătate am fost la MS Curie, București. Drumul a decurs fără peripeții, Vasi a și dormit o parte din el, mi s-a părut c-am ajuns repede.
La revederea cu domnul doctor am fost mustrați c-am plecat la mare, întrebându-ne motivul deplasării. I-am spus adevărul, că doream să ajungem cu fetița și ne-am gândit să-l luăm și pe Vasi ca să facă kinetoterapie la un centru și să vadă și el marea. A zis că a fost un stres pentru el, cum este și Bucureștiul, dar cum nu ne putem muta domiciliul la altitudini de 1000-1500m cum ar fi de dorit pentru Vasi, măcar să-l ținem în capitală. După ce mi-a zis asta, am realizat că nici măcar nu m-am gândit să-l fi întrebat pe dumnealui dacă i-ar face rău lui Vasi o deplasare la mare, noi chiar credeam că-i poate fi de folos, mai vede și altceva, iar aerosolii de pe malul mării nu credeam că-i pot face altceva decât bine.
Este ușor de spus: un părinte să meargă cu fetița la mare, iar celălalt să rămână acasă cu Vasi. Când ești într-o astfel de familie, e greu să practici mereu asta și te străduiești să trăiești într-o normalitate așa cum ți-e dată a fi familiei tale. Am vrut să plecăm și cu Vasi la mare, să-l mai ducem și-n altă parte decât acasă și la spital. Nu ne-a ieșit, asta e, am ajuns iar la spital, nu vom mai repeta, clar, dar parcă tot nu cred că marea l-a supărat, ci poate avea ceva încă de-acasă și nu ne-am dat seama sau a recidivat fix după sosirea la mare… Nu mai contează acum, experiența tristă rămâne, ne-a costat scump: concediul meu de odihnă, de două săptămâni, s-a transformat în medical și stat prin două spitale, al lui Vali cam la fel: sosit cu cele necesare la ambele spitale și stat în rest (dar doar o săptămână) cu Irinuca. Datorită părinților mei, Irina a putut sta toată perioada la mare, fiind singura ce s-a bucurat cu adevărat de soare, nisip, valuri☺️.
Din fericire, internarea de la București a fost de doar 3 zile, ceea ce ne-a bucurat. Ori era aproape vindecat și doar s-au speriat medicii constănțeni ori tratamentul dat de Dnul Dr Stanciu face minuni, dumnealui găsind mereu soluția de-a fi tratat acasă atunci când starea lui Vasi îi permite, bineînteles.
Înainte de-a pleca am solicitat un consult la gastrostomă căci cursese pe lângă ea și vroiam să mă asigur că este ok. Din păcate, Dna Dr care i-a pus-o era în concediu și a venit un alt doctor, rezident îmi părea și total neprofesionist. A strâns-o la perete, adică a apropiat rozeta (este ca un cerculeț care acoperă stoma) foarte mult de abdomen și a tăiat-o parțial c-o foarfecă normală, nedezinfectată, pe motiv c-ar fi presat acea parte pe stern și l-ar fi deranjat. Am asistat la toate acestea ca o fraieră, căci nu trebuia să-l las să taie rozeta, care-a condus la urmări urâte și nemaiîntâlnite de când are Vasi gastrostoma (din 06.08.18).
După acest control “util”, ne-am externat și-am ajuns, în sfârșit, de la mare acasă.☺️😔
La revederea cu domnul doctor am fost mustrați c-am plecat la mare, întrebându-ne motivul deplasării. I-am spus adevărul, că doream să ajungem cu fetița și ne-am gândit să-l luăm și pe Vasi ca să facă kinetoterapie la un centru și să vadă și el marea. A zis că a fost un stres pentru el, cum este și Bucureștiul, dar cum nu ne putem muta domiciliul la altitudini de 1000-1500m cum ar fi de dorit pentru Vasi, măcar să-l ținem în capitală. După ce mi-a zis asta, am realizat că nici măcar nu m-am gândit să-l fi întrebat pe dumnealui dacă i-ar face rău lui Vasi o deplasare la mare, noi chiar credeam că-i poate fi de folos, mai vede și altceva, iar aerosolii de pe malul mării nu credeam că-i pot face altceva decât bine.
Este ușor de spus: un părinte să meargă cu fetița la mare, iar celălalt să rămână acasă cu Vasi. Când ești într-o astfel de familie, e greu să practici mereu asta și te străduiești să trăiești într-o normalitate așa cum ți-e dată a fi familiei tale. Am vrut să plecăm și cu Vasi la mare, să-l mai ducem și-n altă parte decât acasă și la spital. Nu ne-a ieșit, asta e, am ajuns iar la spital, nu vom mai repeta, clar, dar parcă tot nu cred că marea l-a supărat, ci poate avea ceva încă de-acasă și nu ne-am dat seama sau a recidivat fix după sosirea la mare… Nu mai contează acum, experiența tristă rămâne, ne-a costat scump: concediul meu de odihnă, de două săptămâni, s-a transformat în medical și stat prin două spitale, al lui Vali cam la fel: sosit cu cele necesare la ambele spitale și stat în rest (dar doar o săptămână) cu Irinuca. Datorită părinților mei, Irina a putut sta toată perioada la mare, fiind singura ce s-a bucurat cu adevărat de soare, nisip, valuri☺️.
Din fericire, internarea de la București a fost de doar 3 zile, ceea ce ne-a bucurat. Ori era aproape vindecat și doar s-au speriat medicii constănțeni ori tratamentul dat de Dnul Dr Stanciu face minuni, dumnealui găsind mereu soluția de-a fi tratat acasă atunci când starea lui Vasi îi permite, bineînteles.
Înainte de-a pleca am solicitat un consult la gastrostomă căci cursese pe lângă ea și vroiam să mă asigur că este ok. Din păcate, Dna Dr care i-a pus-o era în concediu și a venit un alt doctor, rezident îmi părea și total neprofesionist. A strâns-o la perete, adică a apropiat rozeta (este ca un cerculeț care acoperă stoma) foarte mult de abdomen și a tăiat-o parțial c-o foarfecă normală, nedezinfectată, pe motiv c-ar fi presat acea parte pe stern și l-ar fi deranjat. Am asistat la toate acestea ca o fraieră, căci nu trebuia să-l las să taie rozeta, care-a condus la urmări urâte și nemaiîntâlnite de când are Vasi gastrostoma (din 06.08.18).
După acest control “util”, ne-am externat și-am ajuns, în sfârșit, de la mare acasă.☺️😔