A treia zi după operație, Vasi a fost detubat, a respirat singur o vreme, apoi a fost conectat la oxigen (i se sufla de la un alt aparat oxigen suplimentar prin canulă) pentru a avea saturații mai bune. Doctorul de gardă a zis că este normal să nu poată încă respira singur având în vedere numeroasele catetere ca urmare a operației.
În timpul somnului, când mă aflam lângă el, a avut un episod de vomă (primul după operație), ca efect al sedării (chiar dacă aceasta fusese oprită c-o zi în urmă) și a faptului că stomacul era gol și secreta un lichid ce-i putea provoca greață. I-a fost scos și din gastrostomă un lichid asemănător cu cel al vomei și speram să nu mai vomite, ceea ce nu s-a întâmplat.😔
Potasiul îl avea mic și i-l verificau tot prin înțepături periodice în degețel (cum fusese și cu glicemia, înainte de operație). Avea ciuruite toate degețelele😔.
Cât am stat eu lângă el (aveam voie doar câte un părinte), mai mult a dormit. În puținele clipe când a fost treaz, i-am dat să se joace cu un porumb cauciucat și-a schițat un zâmbet când nu mai găseam porumbul căci îl aruncase (îi place să-i dăm jucării, să le arunce peste pătuț, să le obțină iar și tot așa😊). Când a fost împreună cu Vali (în prima parte a zilei) a fost mult mai energic și mult mai aproape de starea lui firească😊. Are și el preferințele lui, nu mă supăr😁.
Până la 20 când este ora maximă de vizită la terapie intensivă, a mai vomitat încă o dată și i-au dat apoi un antivomitiv, ceea ce l-a ajutat căci n-a mai vomitat ulterior și s-a putut odihni.
A patra zi dimineață, am avut și eu norocul de-a mă bucura de un Vasi vioi, care respira singur și era pregătit să plece de pe secția de terapie intensivă, așa cum mă anunțase asistenta c-ar dori să se întâmple, însă trebuia să ceară întâi acordul superiorului ei.
La ora 13.00 m-a informat că peste o oră va fi mutat pe secția de chirurgie și fix la ora 14 am plecat spre etajul 3 unde se află această secție.
După ce-am ajuns în salonul 5 (alăturat celui în care fusesem înainte de operație), starea lui Vasi s-a schimbat radical😔. Părea foarte, foarte liniștit, fără pic de veselie sau dorință de comunicare și, ca să mă îngrijoreze și mai mult, a început să vomite și să aibă extrem de multe secreții pe canulă. După primele 2 episoade de vomă și din cauza secrețiilor abundente, am rugat asistenta să vorbească cu medicul de gardă, eventual să vină să-l vadă. Această rugăminte a fost în jur de 17-18, iar medicul a ajuns abia la ora 23😔, timp în care Vasi a mai avut încă 2 stări de vomă, iar secrețiile erau întruna (îl aspiram și părea că nici n-am făcut-o😭). Nici saturația de oxigen nu era prea bună, motiv pentru care trebuia să-i conectez un butoiaș la canulă, care era conectat la un oxigen suplimentar, însă, acel butoiaș îi provoca și mai multe secreții și întreaga noapte mi-am petrecut-o scoțând butoiașul, aspirând secrețiile, iar punând butoiașul și tot așa. Noaptea mi-a fost albă și la fel și-a lui pentru că, din cauza secrețiilor, doar ațipea și se trezea și ciclul tot se repeta😔. Ca să avem și mai multă adrenalină, pe la 3 noaptea, a avut al 5-lea episod de vomă și ultimul. I-au schimbat antivomitivul și se pare c-a avut efect sau poate, pur și simplu, s-ar fi oprit oricum stările acestea, nu știu. Dna doctor ce-a fost de gardă nu a putut să-și/mi explice cauza secrețiilor, a zis că poate, la terapie intensivă, i-au mărit volumul dat prin perfuzii și poate fi efectul acestora întârziat. A rămas că verifică în foaie dacă este vreo modificare în acest sens, însă nu știu ce-a făcut că n-a mai revenit… Din fericire, la ora 7 dimineața, Vasi era foarte vioi (în ciuda lipsei somnului din noaptea ce trecuse), tot un zâmbet, nici măcar n-a schițat vreun gest de durere când o doamnă a venit să-i ia sânge din degețel pentru mai multe analize. Acesta era Vasi al meu, părea că-și revenise😊. Am găsit și caca in pampers, era de bine, parcă uitasem cât de rea fusese noaptea anterioară😊.
Ziua a 5-a a fost liniștită, fără vomă, cu mult mai puține secreții (nu știu cum au dispărut că n-a primit nimic pentru ele), doar că saturația de oxigen era în jur de 90 și atunci, cu ajutorul unui balon, îi sufla oxigen spre canulă, printr-o mască atașată acelui balon (varianta aceasta m-ar fi ajutat mult c-o seară înainte, în loc să folosesc butoiașul, dar nu mi-a venit atunci ideea)…Starea lui generală aș fi caracterizat-o printr-o calmitate exagerată, cu puține momente de veselie, menținute cel mai mult când am vorbit cu Irinuca la telefon (cred c-a fost prima dată când a auzit-o după plecarea de-acasă, căci mereu dormea când vorbeam cu ea la telefon). M-a lăsat cu ușurință să-i tai unghiile, ceea ce nu se întâmpla în mod obișnuit😊. Totuși, ceva cred că-l deranja, pentru că nu a reușit să doarmă toată ziua, a prins doar frânturi de somn😔…
Acum, când vă scriu, e ora 23, doarme de vreo oră și sper să reușească cât mai mult pentru a-și reveni cât mai curând și cât mai bine.
În seara aceasta a primit 5 ml de apă pe gastrostomă și pare c-o tolerează. Va mai primi ceai, iar mâine puțin lapte și sperăm să ajungă, treptat, la mesele lui normale.
Să ne reauzim sănătoși!🤗
În timpul somnului, când mă aflam lângă el, a avut un episod de vomă (primul după operație), ca efect al sedării (chiar dacă aceasta fusese oprită c-o zi în urmă) și a faptului că stomacul era gol și secreta un lichid ce-i putea provoca greață. I-a fost scos și din gastrostomă un lichid asemănător cu cel al vomei și speram să nu mai vomite, ceea ce nu s-a întâmplat.😔
Potasiul îl avea mic și i-l verificau tot prin înțepături periodice în degețel (cum fusese și cu glicemia, înainte de operație). Avea ciuruite toate degețelele😔.
Cât am stat eu lângă el (aveam voie doar câte un părinte), mai mult a dormit. În puținele clipe când a fost treaz, i-am dat să se joace cu un porumb cauciucat și-a schițat un zâmbet când nu mai găseam porumbul căci îl aruncase (îi place să-i dăm jucării, să le arunce peste pătuț, să le obțină iar și tot așa😊). Când a fost împreună cu Vali (în prima parte a zilei) a fost mult mai energic și mult mai aproape de starea lui firească😊. Are și el preferințele lui, nu mă supăr😁.
Până la 20 când este ora maximă de vizită la terapie intensivă, a mai vomitat încă o dată și i-au dat apoi un antivomitiv, ceea ce l-a ajutat căci n-a mai vomitat ulterior și s-a putut odihni.
A patra zi dimineață, am avut și eu norocul de-a mă bucura de un Vasi vioi, care respira singur și era pregătit să plece de pe secția de terapie intensivă, așa cum mă anunțase asistenta c-ar dori să se întâmple, însă trebuia să ceară întâi acordul superiorului ei.
La ora 13.00 m-a informat că peste o oră va fi mutat pe secția de chirurgie și fix la ora 14 am plecat spre etajul 3 unde se află această secție.
După ce-am ajuns în salonul 5 (alăturat celui în care fusesem înainte de operație), starea lui Vasi s-a schimbat radical😔. Părea foarte, foarte liniștit, fără pic de veselie sau dorință de comunicare și, ca să mă îngrijoreze și mai mult, a început să vomite și să aibă extrem de multe secreții pe canulă. După primele 2 episoade de vomă și din cauza secrețiilor abundente, am rugat asistenta să vorbească cu medicul de gardă, eventual să vină să-l vadă. Această rugăminte a fost în jur de 17-18, iar medicul a ajuns abia la ora 23😔, timp în care Vasi a mai avut încă 2 stări de vomă, iar secrețiile erau întruna (îl aspiram și părea că nici n-am făcut-o😭). Nici saturația de oxigen nu era prea bună, motiv pentru care trebuia să-i conectez un butoiaș la canulă, care era conectat la un oxigen suplimentar, însă, acel butoiaș îi provoca și mai multe secreții și întreaga noapte mi-am petrecut-o scoțând butoiașul, aspirând secrețiile, iar punând butoiașul și tot așa. Noaptea mi-a fost albă și la fel și-a lui pentru că, din cauza secrețiilor, doar ațipea și se trezea și ciclul tot se repeta😔. Ca să avem și mai multă adrenalină, pe la 3 noaptea, a avut al 5-lea episod de vomă și ultimul. I-au schimbat antivomitivul și se pare c-a avut efect sau poate, pur și simplu, s-ar fi oprit oricum stările acestea, nu știu. Dna doctor ce-a fost de gardă nu a putut să-și/mi explice cauza secrețiilor, a zis că poate, la terapie intensivă, i-au mărit volumul dat prin perfuzii și poate fi efectul acestora întârziat. A rămas că verifică în foaie dacă este vreo modificare în acest sens, însă nu știu ce-a făcut că n-a mai revenit… Din fericire, la ora 7 dimineața, Vasi era foarte vioi (în ciuda lipsei somnului din noaptea ce trecuse), tot un zâmbet, nici măcar n-a schițat vreun gest de durere când o doamnă a venit să-i ia sânge din degețel pentru mai multe analize. Acesta era Vasi al meu, părea că-și revenise😊. Am găsit și caca in pampers, era de bine, parcă uitasem cât de rea fusese noaptea anterioară😊.
Ziua a 5-a a fost liniștită, fără vomă, cu mult mai puține secreții (nu știu cum au dispărut că n-a primit nimic pentru ele), doar că saturația de oxigen era în jur de 90 și atunci, cu ajutorul unui balon, îi sufla oxigen spre canulă, printr-o mască atașată acelui balon (varianta aceasta m-ar fi ajutat mult c-o seară înainte, în loc să folosesc butoiașul, dar nu mi-a venit atunci ideea)…Starea lui generală aș fi caracterizat-o printr-o calmitate exagerată, cu puține momente de veselie, menținute cel mai mult când am vorbit cu Irinuca la telefon (cred c-a fost prima dată când a auzit-o după plecarea de-acasă, căci mereu dormea când vorbeam cu ea la telefon). M-a lăsat cu ușurință să-i tai unghiile, ceea ce nu se întâmpla în mod obișnuit😊. Totuși, ceva cred că-l deranja, pentru că nu a reușit să doarmă toată ziua, a prins doar frânturi de somn😔…
Acum, când vă scriu, e ora 23, doarme de vreo oră și sper să reușească cât mai mult pentru a-și reveni cât mai curând și cât mai bine.
În seara aceasta a primit 5 ml de apă pe gastrostomă și pare c-o tolerează. Va mai primi ceai, iar mâine puțin lapte și sperăm să ajungă, treptat, la mesele lui normale.
Să ne reauzim sănătoși!🤗