Deoarece Irina era plecata inca din 13.03 la bunici, imediat dupa inchiderea gradinitei si pentru ca era prima data cand nu ne mai vazuse asa mult timp si pentru ca dorul ei era din ce in ce mai puternic si pentru ca parintii mei nu puteau veni caci era dificil sa stam cu totii in apartamentul nostru si doar sa ne plimbam cu Irina prin jurul blocului si pentru ca peste 3 zile era ziua Irinei de nastere, dupa mai multe ezitari, am hotarat sa mergem cu Vasi la Turnu Magurele.
Ne-am temut din mai multe motive pe care unii dintre voi le banuiti (era primul lui drum mai lung, pana atunci facuse drumuri doar la spital sau la vreun control; nu stiam de va rezista atat in scaunel, caci era prima data cand il puneam intr-un scaun de masina; la Turnu avem un amarat de spital, clar nu s-ar fi bagat vreun doctor sa-i faca ceva, ar fi trebuit sa mergem la Alexandria; nu stiam cum va reactiona vazandu-se intr-un alt mediu, pana atunci stiind doar spitalul si apartamentul nostru…), insa, pentru Irina si pentru a ne invinge totusi aceasta teama de-a pleca prima data undeva cu el, am pornit la drum in ziua de 02.05.20, cu masina plina de toate cele necesare lui Vasi. Gratie faptului ca-i place plimbarea cu masina, a stat linistit in scaunel si-am ajuns cu bine in Turnu, fara a fi nevoie sa-l aspir prea des, chiar a si dormit o vreme. Nici pungile de urina nu s-au desprins, a decurs totul neasteptat de bine.
Prima zi in Turnu a fost agitata pentru Vasi caci nu era obisnuit cu locul, cu parintii mei si Irina pe care parca-i uitase de 2 luni de cand nu-i mai vazuse sau pur si simplu ii respingea, dorind sa stea in continuare cu mine si Vali. Evident ca Irina a fost foarte bucuroasa, a plans de fericire cand ne-a vazut si bineinteles ca statea mereu in preajma noastra. Din acest motiv, Vasi era cu mama mea (mamaia) si cand ma vedea, incepea sa planga, spunandu-mi parca sa-l iau de-acolo sau sa stau cu el. Treptat s-a acomodat cu mamaia si dupa o zi s-au imprietenit si-a inteles ca aceea este noua casa pentru o vreme. Pentru ca n-a aparut nimic in neregula cu Vasi, ne-am prelungit sederea la Turnu pana la 10 zile, sarbatorind in tihna, doar in familie, ziua Irinei, urmata de-a mea si de-a lui Vasi. Ne-am bucurat de aer curat si timp frumos in curtea bunicilor, avand astfel si bunica mea prilejul sa-l cunoasca pe Vasi dupa 2 ani de zile.
Din cauza terapiei lui Vasi, a trebuit sa ne intoarcem in Bucuresti pentru a nu face pauza prea mare, stiind cat de necesara ii este…
Ne-am temut din mai multe motive pe care unii dintre voi le banuiti (era primul lui drum mai lung, pana atunci facuse drumuri doar la spital sau la vreun control; nu stiam de va rezista atat in scaunel, caci era prima data cand il puneam intr-un scaun de masina; la Turnu avem un amarat de spital, clar nu s-ar fi bagat vreun doctor sa-i faca ceva, ar fi trebuit sa mergem la Alexandria; nu stiam cum va reactiona vazandu-se intr-un alt mediu, pana atunci stiind doar spitalul si apartamentul nostru…), insa, pentru Irina si pentru a ne invinge totusi aceasta teama de-a pleca prima data undeva cu el, am pornit la drum in ziua de 02.05.20, cu masina plina de toate cele necesare lui Vasi. Gratie faptului ca-i place plimbarea cu masina, a stat linistit in scaunel si-am ajuns cu bine in Turnu, fara a fi nevoie sa-l aspir prea des, chiar a si dormit o vreme. Nici pungile de urina nu s-au desprins, a decurs totul neasteptat de bine.
Prima zi in Turnu a fost agitata pentru Vasi caci nu era obisnuit cu locul, cu parintii mei si Irina pe care parca-i uitase de 2 luni de cand nu-i mai vazuse sau pur si simplu ii respingea, dorind sa stea in continuare cu mine si Vali. Evident ca Irina a fost foarte bucuroasa, a plans de fericire cand ne-a vazut si bineinteles ca statea mereu in preajma noastra. Din acest motiv, Vasi era cu mama mea (mamaia) si cand ma vedea, incepea sa planga, spunandu-mi parca sa-l iau de-acolo sau sa stau cu el. Treptat s-a acomodat cu mamaia si dupa o zi s-au imprietenit si-a inteles ca aceea este noua casa pentru o vreme. Pentru ca n-a aparut nimic in neregula cu Vasi, ne-am prelungit sederea la Turnu pana la 10 zile, sarbatorind in tihna, doar in familie, ziua Irinei, urmata de-a mea si de-a lui Vasi. Ne-am bucurat de aer curat si timp frumos in curtea bunicilor, avand astfel si bunica mea prilejul sa-l cunoasca pe Vasi dupa 2 ani de zile.
Din cauza terapiei lui Vasi, a trebuit sa ne intoarcem in Bucuresti pentru a nu face pauza prea mare, stiind cat de necesara ii este…