Va scriu cu intarziere pentru c-a trebuit sa las sa treaca ceva timp de la ultima internare (03.03), sa vad lucrurile cu mai mult calm si acceptare. Am stat iar o saptamana doar pentru a astepta rezultatul uroculturii, care din nou s-a luat in 2 transe, prima data la stoma dreapta, apoi, in a 2-a zi, la stanga. Nu mi s-a explicat motivul, am banuit ca poate n-au incredere in laborator, sa nu cumva sa le combine, cu toate ca erau trimise in recipiente separate si cu coduri individuale. Analize de sange nu s-au recoltat, desi, pana acum, mereu i se recoltau si acestea in prima zi de internare. Vazand iar “rapiditatea” cu care au inceput lucrurile si intuind ca la fel de lent vor ramane, l-am rugat pe Dnul Dr (ce colaboreaza cu Dnul Profesor in grija caruia este Vasi) sa ne ajute cu un consult oftalmologic (ultima data ii facusem la Regina Maria, dar trecuse o vreme si stiam ca este o Dna Dr foarte buna, care-l mai vazuse cat a stat in terapie, si nu strica un control la dansa daca tot stateam degeaba internati in asteptarea rezultatului uroculturii) plus un consult ORL (la ultimul discutasem sa revenim pentru o fibroscopie, caci s-a intamplat, de mai multe ori, sa scoata prin canula mancarea ce i-o dadeam cu lingurita pe gura). Spre surprinderea mea, controlul oftalmologic a avut loc chiar a doua zi, bucurie estompata rapid vazand cat avem de asteptat la usa cabinetului Dnei Dr ce ne chemase sa venim, dar nu era gata sa ne si primeasca. Erau multi copii pe acel hol, evident cu totii cu diverse boli, asteptand la diverse cabinete, plus aerul rece ce incepea sa se simta pe masura ce timpul trecea, eu fiind plecata in tricou din salon, caci nu era timp sa-mi iau ceva pe mine (asistenta venind si spunandu-mi ca imediat trebuie sa coboram la cabinetul de oftalmologie) si nici nu m-am gandit ca vom sta atat de mult din moment ce fusesem chemati urgent. Slava Lui Dumnezeu, Vasi parea ok, era chiar foarte linistit, parca stia ca nu am aspiratorul dupa mine si ca e indicat sa fie asa caci altfel se va incarca de secretii si doar il pot sterge cu compresele pe care le luasem special pentru stergerea canulei, gandind ca nu vom intarzia foarte mult. A durat insa destul asteptarea, dar si controlul in sine, fiind nevoie sa-i puna niste picaturi, sa asteptam o vreme (destul de lunga, timp in care-a si adormit), apoi iar sa-l consulte si sa decida faptul ca este nevoie de ochelari. N-a fost o veste tocmai buna dupa vreo 2 ore de stat in acel cabinet, dar asta este, sa zicem ca ne-am obisnuit cu astfel de vesti Am luat reteta pentru a-i face lentilele corespunzatoare si-a ramas sa revenim dupa 3-5 luni.
Astfel a trecut si-a 2-a zi, asteptand acum programarea la ORL de care tot nu mi se spunea nimic. Noroc ca am gasit o asistenta draguta si s-a oferit sa sune sa intrebe cand putem avea controlul la ORL, dar fara a rezolva ceva, din pacate. Vazand ca timpul trece in defavoarea noastra, am rugat doctorul sa ma lase sa merg sa vorbesc cu asistenta sefa de la ORL pentru a reusi Vasi sa faca acea fibroscopie. L-a programat chiar a 2-a zi, spunandu-mi totodata ca n-a fost contactata de nimeni de la chirurgie…In urma consultului de la ORL (care n-a fost facut sub anestezie si amanuntit cum discutasem initial), mi s-a spus ca n-a inghitit iaurtul ce-a incercat sa i-l dea (cu toate ca acasa incepuse sa manance pe gurita, dar fie nu i-a placut acel iaurt lui Vasi, fie chiar nu a vrut sa inghita) si ca nu intelege motivul secretiilor abundente ce le are. Sfatul Dnului Profesor a fost sa continui sa-i dau pe gura, chiar daca ii va mai iesi mancare pe canula si sa ne revedem la o fibroscopie mai amanuntita, pentru investigatii mai ample. Astfel s-a incheiat prima saptamana de stat in spital, fara a primi vreun rezultat de la urocultura recoltata in prima zi a internarii. Totusi, medicul cu care obisnuiam sa discut, din echipa Dnului Profesor, mi-a spus sa nu-i mai dau sa manance dupa ora 3 ca va vorbi dimineata cu Domnul Profesor si poate ii vor face cistoscopia, chiar daca are infectie urinara. De cistoscopie se discutase inca de la internarea anterioara, insa nu se facuse nici atunci din cauza infectiei urinare.
Urmand weekend-ul, am venit acasa pentru a mai sta si cu Irina, fiind inlocuita de mama mea. La vizita de a 2-a zi (de obicei la noi nu venea vizita sau de venea, nu ni se spunea nimic), unul dintre medici i-a spus medicului nostru, de fata cu mama, ca iar are Vasi infectie urinara si sa ne externeze, la care medicul nostru a dat cumva aprobator din cap, fara a spune efectiv ceva. Evident ca mama m-a sunat apoi pentru a-mi da vestea posibilei externari (noi asteptand cistoscopia) si am plecat rapid spre spital sa vorbesc cu Dnul Profesor sa aflu daca intr-adevar va avea loc externarea, in conditiile in care c-o zi inainte nici nu s-a pus problema, aflasem de la o asistenta ca una dintre uroculturi iesise, cealalta era in lucru si ca trebuie s-asteptam rezultatul scris de la laborator, plus discutia mea despre posibila cistoscopie…
Ajungand la spital, m-am fixat la usa cabinetului Dnului Profesor, unde aflasem ca este. L-am asteptat aproape o ora ca apoi sa iasa impreuna cu cei ce fusese in discutie si sa-i conduca spre lift. Dandu-mi seama ca intentiona sa plece cu dansii pana la iesirea din spital probabil, am indraznit sa-I intrerup politicos si sa-l rog sa-mi spuna daca ii mai fac cistoscopia ca sa stiu daca ii dau sa manance (era deja 12 si Vasi era nemancat/nebaut de la 3 noaptea, dar cui ii pasa, ce, are cumva probleme renale si trebuie hidratat cat mai bine?!…). Mi-a spus foarte taios ca nu-i face nicio interventie si ca va veni in salonul nostru sa-mi explice. I-am multumit si am plecat rapid in salon pentru a-i spune mamei sa-i dea lui Vasi sa manance, sa nu mai rabde atat in zadar. Pana s-ajung, am aflat de la o asistenta ca era trecut in foaie antibioticul ce urma sa-i fie administrat, doar ca nimeni nu ne informase…sa fi uitat, sa nu-i fi pasat? Pt noi tot prost pica, avand in vedere ca suntem deja la a 3-a internare pe aceasta sectie, Vasi este un caz de neuitat si totusi indiferenta e maxima…Asadar, era clar ca externarea n-avea cum sa aiba loc daca se trecuse un tratament in foaie. Am asteptat explicatiile Dnului Dr cand urma sa ajunga in salon, dupa cum vorbisem mai devreme la lift. Spre surprinderea mea, a sosit repede in salon, dar ce sa vezi? Nici nu m-a bagat in seama, a discutat doar cu mama celuilalt pacient din salon si apoi a iesit. Nu-mi venea sa cred ca e adevarat! Adica stau o groaza sa-l astept la cabinet, imi spune apoi ca va veni sa-mi dea explicatii si vine, dar nu mi le da, ba mai mult, ma ignora total. Asa ceva n-am mai patit, dar se pare ca n-am suficienta experienta cu spitalele sau cu profesorii….in fine, evident c-am iesit instant dupa dumnealui si l-am abordat din mers, intrebandu-l daca a iesit rezultatul uroculturii si ce pasi sunt de urmat. Insa aceste intrebari i le adresam in timp ce mergeam/alergam dupa dumnealui, caci nu a dorit sa se opreasca, se grabea sa ajunga in cabinetul unde stau de obicei medicii, langa cel al asistentelor. Acolo mai erau si alti medici si am finalizat discutia dupa ce-a intrat in cabinet, cumva fortata de imprejurimi, i-am adresat din usa cabinetului intrebarea finala care ma macina si pt care am si apelat la dumnealui: “Sunt sanse sa-i puteti reface tractul urinar?” Mi-a zis ca momentan doar hernia inghinala i-o poate rezolva. I-am multumit si am plecat plina de nervi. Practic, am constatat ca internarile noastre n-au scopul dorit, de fapt, n-au niciun scop caci si hernia inghinala nu se stie cand va fi facuta, pt ca nu mi s-a spus clar, nu mi s-a spus ca se poate face ceva pt a scapa de infectie ca sa-i faca acea mult dorita cistoscopie si, in acelasi timp cu ea, hernia. Sentimentele incercate atunci nu vi le mai spun, a fost un cumul de multe…iar rasare intrebarea: De ce comunicarea cu profesorii in general, dar si cu medicii din juru-i, este atat de defectuoasa? Cu ce-a gresit parintele care vrea doar sa fie informat corect si la timp despre starea copilului lui, despre rezultatul analizelor imediat ce-s gata, despre ce urmeaza sa se intample, despre un plan de bataie, despre, despre…? Alte intrebari retorice la care nu se doreste vreun raspuns pentru ca nu le pasa, asta e concluzia, sunt doar niste marionete toti copiii, care isi “permit” sa-si petreaca copilaria prin aceasta sectie, ca doar sunt si super conditii speciale pentru ei…off, off, mai, mai…
Revenind la cazul nostru, Vasi a inceput seara tratamentul. Oare n-ar fi trebuit dimineata sau macar dupa-amiaza? Un mic detaliu, doar nu era pe moarte sa se grabeasca cineva…ce daca din cauza asta am mai sta inca o zi in spital sa finalizam tratamentul, ne asteapta cineva acasa, nu e minunat si-acolo, impartind camera cu inca 2 persoane, avand distanta de doar un metru intre cele 2 paturi (poate nu mai stiti, dar la Marie Curie, fiecare pacient se interneaza cu un parinte, insa exista un singur pat pt parinte si copil), avand baie comuna si facandu-se curat doar superficial? Urma sa mai stea minim 7 zile, apoi sa fie externat, repetand urocultura si iar internandu-ne, fara sa stim pentru ce, intuim ca se spera sa iasa rezultatul uroculturii negativ…de nu iese, ghinion, tot facem internari si externari pana se va intampla o minune…si iata ca s-a intamplat, a sosit Covid-ul si-am scapat de internari fara scop. Tot datorita lui (spun datorita caci pt noi chiar a fost bine ca ne-am externat mai repede, neavand niciun beneficiu urmand tratamentul acolo, cand ni se putea da din start acasa, dar nu s-a dorit, doar se castiga din spitalizari lungi, nu?), speriati probabil ca sa nu se agraveze starea lui Vasi, ne-au externat pe 12.03.20. Pana atunci, am mai cerut un control la Dnul Dr Pediatru caci, ca de obicei, niciodata nu e consultat pe sectia de chirurgie, desi mereu, dupa primele zile de internare aici Vasi racea, avea mai multe secretii si mi se parea firesc sa fie consultat cu un stetoscop, sa i se ia chiar proba din secretii, sa vada daca e cazul de vreun tratament si pe partea asta, respiratorie. Dupa insistentele mele de-a avea acest consult si dupa ce-am vorbit personal cu Dnul Dr Pediatru, am reusit sa avem consultatia si astfel sa se schimbe tratamentul ce fusese dat intial doar pentru infectia urinara. Ii multumesc inca o data acestui minunat pediatru ce are mii de copii, a fost a 2-a oara cand schimba tratamentul dat pe aceasta sectie.
Sa va mai spun ca doamnele asistente ne-au zis ca refuzam externarea, ca nu vrem sa plecam acasa in conditiile in care noi asteptam controlul pediatru si Dr-ul curant stia prea bine situatia pentru care nu puteam pleca? Astea sunt detalii, amuzamente provocate de neputinta de-a schimba ceva in minunatul spital de copii, cel mai bun din tara… Dar a trecut si asta, deja toate se-ntamplau chiar in saptamana izbucnirii nebuniei cu pandemia si ce-a urmat ne-a tinut departe de Marie Curie, slava Lui Dumnezeu…
Urmand weekend-ul, am venit acasa pentru a mai sta si cu Irina, fiind inlocuita de mama mea. La vizita de a 2-a zi (de obicei la noi nu venea vizita sau de venea, nu ni se spunea nimic), unul dintre medici i-a spus medicului nostru, de fata cu mama, ca iar are Vasi infectie urinara si sa ne externeze, la care medicul nostru a dat cumva aprobator din cap, fara a spune efectiv ceva. Evident ca mama m-a sunat apoi pentru a-mi da vestea posibilei externari (noi asteptand cistoscopia) si am plecat rapid spre spital sa vorbesc cu Dnul Profesor sa aflu daca intr-adevar va avea loc externarea, in conditiile in care c-o zi inainte nici nu s-a pus problema, aflasem de la o asistenta ca una dintre uroculturi iesise, cealalta era in lucru si ca trebuie s-asteptam rezultatul scris de la laborator, plus discutia mea despre posibila cistoscopie…
Ajungand la spital, m-am fixat la usa cabinetului Dnului Profesor, unde aflasem ca este. L-am asteptat aproape o ora ca apoi sa iasa impreuna cu cei ce fusese in discutie si sa-i conduca spre lift. Dandu-mi seama ca intentiona sa plece cu dansii pana la iesirea din spital probabil, am indraznit sa-I intrerup politicos si sa-l rog sa-mi spuna daca ii mai fac cistoscopia ca sa stiu daca ii dau sa manance (era deja 12 si Vasi era nemancat/nebaut de la 3 noaptea, dar cui ii pasa, ce, are cumva probleme renale si trebuie hidratat cat mai bine?!…). Mi-a spus foarte taios ca nu-i face nicio interventie si ca va veni in salonul nostru sa-mi explice. I-am multumit si am plecat rapid in salon pentru a-i spune mamei sa-i dea lui Vasi sa manance, sa nu mai rabde atat in zadar. Pana s-ajung, am aflat de la o asistenta ca era trecut in foaie antibioticul ce urma sa-i fie administrat, doar ca nimeni nu ne informase…sa fi uitat, sa nu-i fi pasat? Pt noi tot prost pica, avand in vedere ca suntem deja la a 3-a internare pe aceasta sectie, Vasi este un caz de neuitat si totusi indiferenta e maxima…Asadar, era clar ca externarea n-avea cum sa aiba loc daca se trecuse un tratament in foaie. Am asteptat explicatiile Dnului Dr cand urma sa ajunga in salon, dupa cum vorbisem mai devreme la lift. Spre surprinderea mea, a sosit repede in salon, dar ce sa vezi? Nici nu m-a bagat in seama, a discutat doar cu mama celuilalt pacient din salon si apoi a iesit. Nu-mi venea sa cred ca e adevarat! Adica stau o groaza sa-l astept la cabinet, imi spune apoi ca va veni sa-mi dea explicatii si vine, dar nu mi le da, ba mai mult, ma ignora total. Asa ceva n-am mai patit, dar se pare ca n-am suficienta experienta cu spitalele sau cu profesorii….in fine, evident c-am iesit instant dupa dumnealui si l-am abordat din mers, intrebandu-l daca a iesit rezultatul uroculturii si ce pasi sunt de urmat. Insa aceste intrebari i le adresam in timp ce mergeam/alergam dupa dumnealui, caci nu a dorit sa se opreasca, se grabea sa ajunga in cabinetul unde stau de obicei medicii, langa cel al asistentelor. Acolo mai erau si alti medici si am finalizat discutia dupa ce-a intrat in cabinet, cumva fortata de imprejurimi, i-am adresat din usa cabinetului intrebarea finala care ma macina si pt care am si apelat la dumnealui: “Sunt sanse sa-i puteti reface tractul urinar?” Mi-a zis ca momentan doar hernia inghinala i-o poate rezolva. I-am multumit si am plecat plina de nervi. Practic, am constatat ca internarile noastre n-au scopul dorit, de fapt, n-au niciun scop caci si hernia inghinala nu se stie cand va fi facuta, pt ca nu mi s-a spus clar, nu mi s-a spus ca se poate face ceva pt a scapa de infectie ca sa-i faca acea mult dorita cistoscopie si, in acelasi timp cu ea, hernia. Sentimentele incercate atunci nu vi le mai spun, a fost un cumul de multe…iar rasare intrebarea: De ce comunicarea cu profesorii in general, dar si cu medicii din juru-i, este atat de defectuoasa? Cu ce-a gresit parintele care vrea doar sa fie informat corect si la timp despre starea copilului lui, despre rezultatul analizelor imediat ce-s gata, despre ce urmeaza sa se intample, despre un plan de bataie, despre, despre…? Alte intrebari retorice la care nu se doreste vreun raspuns pentru ca nu le pasa, asta e concluzia, sunt doar niste marionete toti copiii, care isi “permit” sa-si petreaca copilaria prin aceasta sectie, ca doar sunt si super conditii speciale pentru ei…off, off, mai, mai…
Revenind la cazul nostru, Vasi a inceput seara tratamentul. Oare n-ar fi trebuit dimineata sau macar dupa-amiaza? Un mic detaliu, doar nu era pe moarte sa se grabeasca cineva…ce daca din cauza asta am mai sta inca o zi in spital sa finalizam tratamentul, ne asteapta cineva acasa, nu e minunat si-acolo, impartind camera cu inca 2 persoane, avand distanta de doar un metru intre cele 2 paturi (poate nu mai stiti, dar la Marie Curie, fiecare pacient se interneaza cu un parinte, insa exista un singur pat pt parinte si copil), avand baie comuna si facandu-se curat doar superficial? Urma sa mai stea minim 7 zile, apoi sa fie externat, repetand urocultura si iar internandu-ne, fara sa stim pentru ce, intuim ca se spera sa iasa rezultatul uroculturii negativ…de nu iese, ghinion, tot facem internari si externari pana se va intampla o minune…si iata ca s-a intamplat, a sosit Covid-ul si-am scapat de internari fara scop. Tot datorita lui (spun datorita caci pt noi chiar a fost bine ca ne-am externat mai repede, neavand niciun beneficiu urmand tratamentul acolo, cand ni se putea da din start acasa, dar nu s-a dorit, doar se castiga din spitalizari lungi, nu?), speriati probabil ca sa nu se agraveze starea lui Vasi, ne-au externat pe 12.03.20. Pana atunci, am mai cerut un control la Dnul Dr Pediatru caci, ca de obicei, niciodata nu e consultat pe sectia de chirurgie, desi mereu, dupa primele zile de internare aici Vasi racea, avea mai multe secretii si mi se parea firesc sa fie consultat cu un stetoscop, sa i se ia chiar proba din secretii, sa vada daca e cazul de vreun tratament si pe partea asta, respiratorie. Dupa insistentele mele de-a avea acest consult si dupa ce-am vorbit personal cu Dnul Dr Pediatru, am reusit sa avem consultatia si astfel sa se schimbe tratamentul ce fusese dat intial doar pentru infectia urinara. Ii multumesc inca o data acestui minunat pediatru ce are mii de copii, a fost a 2-a oara cand schimba tratamentul dat pe aceasta sectie.
Sa va mai spun ca doamnele asistente ne-au zis ca refuzam externarea, ca nu vrem sa plecam acasa in conditiile in care noi asteptam controlul pediatru si Dr-ul curant stia prea bine situatia pentru care nu puteam pleca? Astea sunt detalii, amuzamente provocate de neputinta de-a schimba ceva in minunatul spital de copii, cel mai bun din tara… Dar a trecut si asta, deja toate se-ntamplau chiar in saptamana izbucnirii nebuniei cu pandemia si ce-a urmat ne-a tinut departe de Marie Curie, slava Lui Dumnezeu…